Burtică

- Eşti?
BUZZ!!- Da, ce e?
- Băi, mi-ai povestit mai demult un fim, acu vreun an sau doi.
- ?
- Cu unii care faceau tot felul de escrocherii ca să facă bani să îi joace la poker.
- Nu mai ştiu.
- Nu contează dacă mai ştii sau nu faza tare e ca azi noapte am visat filmu’ povestit de tine.
- Hehe
- N-am apucat să-l văd deşi îmi propusesem s-o fac când mi l-ai povestit.
- Iar ai visat porno? Hehe.

- Nu, se facea ca eu eram ăla, Gef, că aşa îl chema.
- Aaaa, gata mă ştiu despre ce film vorbeşti da am uitat cum îi zice...
- Lasă-mă să-ţi povestesc acum.
- Zii că te ascult!
- Deci eu eram Gef ăsta, eram strain, mare pe la unu-nouazeci aşa şi...
- Complexele, hehe!
- Du-te-n că nu-ţi mai zic nimic.
- Nu mai ţii la miştouri deloc?
- Lasa-mă să termin povestea visului mă-sii că îl uit dacă mă mai întrerupi de multe ori.

- Aşa mă, se făcea că erai Gef ăla din film la unu nouăzeci şi cu mădularul mare dă-i înainte. Hehe.
- ... Eram însurat.
- În film ăla nu era însurat.
- Bă da tu chiar ai de gând să mă enervezi? N-am văzut filmu, te-am ascultat pe tine odata povestindu-l la şcoală şi visu meu e ceva din filmu ăla amestecat cu alte rahaturi de prin mintea mea.
- Gata mă, am înţeles.
- Eram însurat cu una care era superok în toate privinţele avea o singură hibă însă.
Mârăia la mine când încercam să mă dau la ea.
- Ce făcea mă?

- Mârâia, mârâia cum mârâie câinii când vrei să le iei mâncarea. Nu mârâia când era conştientă, nu era un act voluntar, mârâia doar noaptea în somn. Cum o atingeam sau dacă trăgeam mai tare de plapumă, asta imediat scotea colţii şi sunetele alea de agresivitate iminentă. Mi se făcea frică şi ieşeam de sub plapumă, mă ghemuiam în colţu meu şi încercam adorm.
Nu ştiusem înainte de povestea asta că dacă ştiam nu o mai luam de nevastă. Acu ce plm era să fac. Nici dracu nu m-ar fi crezut cu povestea mea cu mârăitu. Plus că tipa superfinuţă în rest, o gingăşie de muiere.

Într-o noapte, mă hotărăsc să mă răzvrătesc împotriva condiţei mele de om la care se mârâie şi mă strecor, pe nesimţite, afară din colţul de pat în care mă adăpostisem.
Îmi pun blugii ăia buni, tricou pe care mi l-a adus soră-mea din strainătate, îmi şterg teneşii din piele întoarsă albastră cu buretele ud să arate ca noi şi direct în cea mai tare discotecă din oraş.

Cum ţi-am zis, nu eram eu, ăsta care mă ştii, eram unu - Gef mă chema (ca p-ăla din filmu tău) şi se făcea că eram într-un oraş cu zgârie nori, cu discoteci supracompartimentate mult mai tari decât astea ale noastre.
Mă rog , la bar una de zile mari. Singură. Îşi tot încolăcea buzele pe un pai într-un suc. O abordez la stilu heirupist. Tipa – genu timid. Mai un cocteil mai un dans o vorbă, o atingere, o gluma un râs o atingere şi iar un cocteil până spre dimineaţă.
Pe nebăgate de seamă ajung cu ea undeva în spatele complexului de discoteci supracompartimentate într-o încăpere ce părea un cabinet stomatologic.

Nu ştiu cum Dumnezeu m-am pomenit acolo că eram cu ochii numai la cracii ei, am bănuit după miros şi dupa scaunu în care ne mozoleam că e vorba de un cabinet stomatologic. În semintuneric nu se puteau distinge prea multe detalii.
Tipa nu mai era deloc timidă. Din îngeraşu pe care îl cunoscusem la bar aveam acum un adevărat drăcuşor.
Mai eşti mă acolo sau ai adormit?

BUZZ !!
- Dă mă sunt, zii înainte că te ascult.
- Am uitat să-ţi zic dar cred că ai dedus tu ca din moment ce eram strain nu vorbeam romaneşte. Vorbeam englezeşte.
- Hehe. Măcar în vise să ştii şi tu limbi străine.
Ca orice străineză şi pizda vorbea tot englezeşte. Începuse un joc d-asta erotic d-a stăpâna şi sclavu cu mine - exact ca-n film.
- Şi ţie nu-ţi plăcea deloc. Hehe.

- Hehe. E şi începe să mă dezbrace, tacticos, cureaua scoasă cu dinţii etc. În timp ce îmi lega mâinile împreunate deasupra capului de spataru de la scaun cu cureaua mă-ntreabă şoptit în ureche: „How do you like it Gef?”
Iar eu mă trezesc că-i răspund reflex: „I like it rough!” văzând-o deja, în minte, îngenuncheata şi la discreţia mea.
Se strecoară afară din încăpere pentru 2 minute zice că să se schimbe in ceva mai special. O aşteptam cu codiţe cu fundiţe albe şi portjartier alb cu dantelă, dar nici în cizme negre peste genunchi şi bici nu mi-ar fi displăcut.

- Hehe.
- Brusc se aprind luminile, şi, în timp ce spătarul scaunului începe să se lase pe spate cu mine, o înţepătură îmi fulgeră prin antebraţul stâng. Un braţ mecanic cu şapte- opt reflectoare se aplecă peste mine. Cinci – şase omeni în alb roiesc in jurul meu. Nu le pot vedea feţele. Ea e în uşă îmbrăcata şi gata de plecare numără nişte bani, îi mulţumeşte unuia dintre doctori şi-mi zice:

„Gef, nu-ţi fie teamă, eşti fericitul donator al unui rinichi” Eu dau să mă zbat să strig, însă trupul nu îmi răspunde, sunt ca într-o carcasă de carne. Gura rămâne încleştată. Nici să respir nu pot. Cineva îmi rade părul de pe burtă şi mă şterge apăsat cu buretele verde cu care mi-am spălat teneşii din piele întoarsă, albastră înainte să plec. Le simt bisturiele cum îmi străpung carnea. Tăietura mă arde. Simt ca şi cum aş fi o cârpă vie şi ei mă deşiră. Parcă trag aţe de carne afară din mine.

Începe să mi se taie filmu’, apuc să o mai aud în semn de rămas bun:
„I hope this is rough anough for you, Gef!”

Acum am o taietură mare 14 – 15 cm şi arcuită în partea dreaptă sub coaste. Cusătura e făcută în grabă, cred că o să îmi rămână cicatrice nasoală, n-au pus destule fire.
E bine că nu mă doare. Operaţia nu mă doare, dar mă rupe umăru. Da, asta m-am mirat şi eu. Am fost la doctorii mei şi mi-au zis că aşa se intâmplă uneori după anestezie totală din cauza poziţiei nefireşti în care mi-a stat trupul 2 -3 ore cât o fi durat operaţia, poate mai mult. Şi mai e şi gazu.

- Ce gaz?
- Când te taie intră aer în tine pe care n-au cum să-l scoată când te închid la loc şi gazu ăsta se ridică în cel mai înalt punct unde poate sa ajungă.
- De ce se ridică?
- Că e cald. Şi durează 3-4 zile până se resoarbe, pe urmă nu mai doare.
- Aham.
- Şi gatu iar, e praf, d-abia pot să vorbesc.
- De ce? Ce ţi-au făcut la gât?
- Păi de la anestezia aia totală. Mi-au bagat tuburi pe gat ca să mă pună la aparate să respir că aşa e la anestezie totală. Nu ştiai?
- Nu.

- E şi cred că erau prea mari tuburile alea şi m-au zgâriat pe gât sau au umflat prea tare balonu.
- Ce balon?
- Tuburile alea au la cap un balon pe care il umflă după ce ţi le bagă ca sa nu iasă.
- Aha...
- Peste o săptămână trebuie să ma duc să-mi scoată firele. Dacă cicatricea o să fie nasoală o să mi-o scot că cică e uşoară operaţia. Dar mai încolo după ce se vindecă, nu acum. Mai nasol e că o să trebuiască să mi-o plătesc din buzunar că ăştia de la asigurari nici nu vor să audă.
- De ce?
- Plm, nu mă cred când le povestesc ce am păţit. Ei spun că mi-am vândut rinichiu...