Conversaţie cu Katika
- Fii atent!
- Sunt foarte atent.
- Am trăit o chestie frumoasa azi dimineaţă, în metrou.
- Povesteşte-mi.
- Era lângă mine o femeie cam de 50 de ani fadă, ştearsă, nevopsita ne-nimic şi citea o carte care se numea :" Ce se întâmplă cu femeile care se roagă!". Cât a citit ea o pagină am văzut fragmente de genul: "Soţia pastorului de ce nu face nu ştiu ce?" sau “Soţia pastorului azi are nevoie să se roage”, texte dintr-alea banale, stereotipii: "Doamne azi îţi mulţumesc pentru că am rezolvat problema eficient!"
- Asta se cheamă "spălare de creier”.
- Mă gândeam: Cartea aia a fost scrisa de vreo staretă că maicile n-au voie. Ce lume industrializata, vândută diavolului chiar şi acolo unde te învaţă sa crezi ca-i singurul loc ferit de el.
Pe urmă, după ce m-am holbat cateva minute în cartea ăsteia şi dupa ce am privit-o cu dezgust în primele secunde, apoi cu milă, mi-am mutat ochii în faţa mea, rugăcioasa stătea lânga mine.
- Aşa.
- În faţa mea era o femeie exact de aceeasi varsta cu rugăcioasa, mi-a tresarit un zambet instant.
- Pioasa mai, nu "rugacioasa".
- Genul ăla de zambet pe care-l ai înainte să începi să judeci. Tipa de vreo 50 de ani, mai întai i-am văzut saboţii, erau din pânză şi roşi la un deget dar aveau un calapod ciudat şi culori de junglă, foarte vii, sălbatice. Am luat-o, până să ajung la faţa ei, pe bucăţi: Am văzut traista, era un fel de raniţă soldăţească iar pe ea, cât ţinea o faţă, poza lui Che Guevara. Probabil şi pe verso era la fel, nu ştiu, n-am vazut.
Când am ajuns la faţa ei avea o privire vioaie, păgână, nu fumega, în nici un, caz a aburi de mâncare. Nu citea nimic. Era tunsa scurt şi avea părul zburlit, tinereşte.
- Femeia de după Apocalipsă.
- Nişte ochi de pământ afânat. Asta sigur se ducea la o cafenea sau bibliotecă sau...La o întalnire de afaceri nu mergea sigur.
- Prima cred ca mergea la serviciu sau la măicuţă.
- Sau la preot.
- Am vazut ca e moda asta la femei. Nuuuuuuuu acum nu mai e preot de suflet sau cum se spune, femeile merg la o maicuţă şi de multe ori ies cu maicuţele lor de suflet în oraş. Am văzut prin oraş femei(de toate vârstele) îmbrăcate lumeşte cu o maicuţă lângă ele.
- O noua formă de adaptare.
- Şi eu am fost odată. M-a trimis mama. I-am dus banane.
- Hmm… Am văzut şi eu prin oraş, credeam ca sunt maicuţe care au venit să-şi vadă rudele.
- O chema (cred ca o mai cheama) Mihaela. Maica Mihaela. Atunci când lucram la Rentrop şi Straton.
- Mie nu mi-ai spus nimic atunci.
- Era secret. Nu ştiu dacă m-a ajutat ea. Atunci când am văzut-o m-am întrebat cum fac baie. Am auzit ca fac baie îmbrăcate. Ea călca rufăraia mânăstirii. E chiar mânăstirea de maici de la Mitropolie.
I-am povestit câte-n lună şi-n stele. Şi de tine i-am zis, pe atunci tu jucai wow
Note:
(hide) World of Warcraft (commonly abbreviated as WoW) is a massively multiplayer online role-playing game (MMORPG) developed by Blizzard Entertainment.
- :(
- Che Guevara din metrou e genul de femeie pe care atunci când o văd nu mă descurajează perspectiva vârstei de 50 de ani cu ridurile, zbârciturile, fesele lăsate, părul grizonat. Avea în ea ceva ce tineri de 20 de ani nu au: Chef de-adevăratelea de viaţă.
- Avea încă scânteie în privirea de pământ afânat poate.
- Unii zic truisme de genul: "Viaţa e o curva!", "Viaţa e o junglă!" Pentru ea viaţa era o junglă dar nu în sens peiorativ. Mă bucuram că le-am văzut pe amândouă. Dacă vedeam doar pe prima începeam ziua cu un simţământ de mila şi împăcare cu soarta. Dacă o vedeam doar pe a doua nu puteam să fac comparaţia.
- Vezi tu, draga mea, aici e o chestiune de perspectivă şi de "omul potrivit". Astăzi gândeşti aşa, nu sunt sigur însă că mâine vei gândi la fel. De unde ştii tu prin ce traume o fi trecut femeia pioasă?
- Cum altfel să gândesc? Tu crezi ca viaţa are traume şi necazuri numai pentru unii?
- De unde şti că hipioata nu era doar o curvă care refuza să-şi accepte vârsta şi, implicit demnitatea vârstei, refugiindu-se/ascunzându-se în atitudini tinereşti şi rebele.
- Tu crezi ca Che Guevara are vreo pila pe sus şi părinţi nemuritori? Tocmai asta n-ai înţeles. Ai înţeles exact opusul. Hipioata îşi accepta vârsta şi viaţa şi moartea care nu e departe de ea.
- Mă rog, eu unu sunt rezervat în a face aprecieri legate de natura unuia sau a altuia doar bazat pe o analiza "de suprafaţa", "de decor".
- Hipioata nu caută scuze, alinare, împăcare în religie, viaţa ei e împlinită. De obicei în religie caută soluţii şi speranţe cei care pe pamant n-au prea facut mare lucru, poate mai exista o viaţă de apoi în care se vor putea împlini.
- Religia nu e în mod necesar legată de nevoia de justificare cum majoritatea crede.
- Nu e justificare, e speranta şi credinţa că dacă faci osanale la picioarele lui Dumnezeu chiar îţi da o viaţa de apoi în care să te "rotunjeşti" ca om.
- Credinta în opinia mea înnobileza omul!
- Rugacioasa îşi muşca unghiile când citea.
- Off, cum vezi tu doar ce vrei să vezi.
- Credinţa îl face doar mai bun.
- Pioasa era poate un suflet chinuit.
- Ceea ce înnobilează omul e felul în care el îşi trăieste statutul de om. Da, chinuit de complexe, neîmplinire, o viaţă de neajunsuri.
- Vezi tu, eu găsesc în atitudinea hipioatei o lipsă de demnitate.
- Neputinţa de a depăşi doar prin tine însuţi necazurile, ci doar alergând la Un Dumnezeu "intervenţionist" ca să citez din clasici.
- Altă găselniţă! De unde până unde!?
- De ce lipsă de demnitate? Pentru că îşi poartă vârsta cu demnitate?
- De unde ştii tu cât de mare sau de mic este Dumnezeu’ femeii pioase?
- Ţi-am zis eu că se prostitua, ca era în mini-joupe?
- Sau cât de intervenţionist sau neintervenţionist este?
- Daca la ea e lipsă de demnitate la cele care se vând cu copii cu tot ce mai e?
- Ca să te faci de căcat nu e musai sa te caci pe tine, exista şi alte modalitătăţi. Aşa şi cu postituţia hipioatei.
- Cum să cred eu în ceva sau cineva când cineva-ul ăla nu e unul suprem, al tuturor, ci e preferenţial. Adica pot sa-mi fac un dumnezeu, adica pot sa-l cioplesc şi să fie dumnezeul meu preferat?
- Păi cine te pune sa crezi într-un astfel de Dumnezeu? Nu confunda lucrurile!
- Păi dacă e sa cred, eu cred Într-un Dumnezeu al tuturor nu al unora, în fine eu votez pentru Che Guevara.
- Îndoiala asta, din vorbele tale, mă descurajează.
- Tu banuiesc că rămâi la rugăcioasă.
- Nici eu nu am un sistem foarte bine reprezentat în ceea ce priveste Divinitatea dar simt că este acolo. Ştiu că este acolo. De fapt nu "acolo": Este aici.
- Să aprinzi o lumânare pentru mine când mă vor împuşca ăştia!
Sentimentul ăsta îl am şi eu. Să şti că este ceva e de-ajuns, în schimb mă dezgustă, şi recunosc că am facut la fel de multe ori: Cum apare o problemă "Doamne dacă mă ajuţi fac şi dreg!"
- Hehe, asta e natura noastră, suntem slabi, suntem oameni.
- Când eram în facultate aveam examene: Hopa-Mitica, lumânări la biserică la greu, pipait unghia nu ştiu cărui sfânt sau o bucată din izmene lui Sf. Gheorghe de la Universitate, etc. Şi parcă de-Al naibii, Dumenzeul Ăla miştocar îmi dădea cu tifla, nu că nu-l luam dar îl dădeam şi în vreo 2 rr-uri.
- Exemplul cel mai bun e cei care au fost atei sau "liber cugetători" în tinereţe şi, pe măsură ce îmbătrânesc, încep să-l descopere pe Dumnezeu.
- Exact! Şi tu crezi că rugacioasa în tinereţe citea "Ce se întâmplă cu femeile care se roagă?"?
- Catalina, te grăbeşti s-o judeci.
- Mai ales că, daca e abia în stadiul ăsta de "întrebare" e clar ca abia acum începe "să creadă".
- Nici nu vreau sa îmi imaginez prin ce greutăţi o trece, ce păcate sau ce temeri or macina-o.
- Deci ea abia se întreaba ce beneficii o să aibă dacă se roagă.
- Nu-s eu sau tu în masură să o judecăm.
- Alea de le văd în metrou că citesc Acatistul Maicii Domnului, alea au trecut de întrebarea asta.
- Hehe.
- Da mă mamă dar genul ăsta de carţi sau Acatiste le citesti în intimidate.
- Poate ca suferinţa o face să nu-i mai pese.
- Cum te cureţi tu de păcate când lângă tine unul îşi bagă şi îşi scoate? Asta e disperare, mustrare de conştiinţă, suflet impovărat.
- Sunt mai multe cauze care pot determina un om să aleagă drumul ăsta.
- Şi să şti tu că Dumnezeu Ăsta nu e un bonnux automat care să cureţe păcatele, mizeriile. Ăsta ţine minte tot, Dumnezeul Ăsta, şi oricat ai citi acatiste tot ţine minte. Cel mai înţelept e să ţi le asumi, aşa te cureţi mai bine şi mai sigur.
- Hmm… Aici începe o întreagă poveste, poţi să îţi asumi doar anumite grade de vinovăţie. Cei mai mulţi trăiesc o viaţă fără să iasă din calapodul ăsta, se întâmplă însă uneori, pentru puţini, e adevărat, să traiască evenimente care îi încarcă emoţional cu mult peste puterile lor. Aşa a apărut, cred eu, ideea de spovedanie şi de Dumnezeu a toate iartărtor.
- Până la urmă sunt doar speculaţii şi ce spui tu şi ce spun eu. Nimic nou.
- "Toate-s vechi...Tu te-ntreabă şi socoate"
- "Ce e rău şi ce e bine?"
- "De-o fi una, de-o fi alta... Le-om duce toate" Hehe.
[+/-] afişează/închide
comentarii:
octombrie 09, 2006
Cat de frumosi sunteti..
Trimiteți un comentariu