Deci azi îl îngroapă, mă deranjează faptu' că a insistat să merg. Mergeam oricum. De ce trebuia el să insiste? Are talentu', maxim, de a mă face să mă simt de căcat.
- Azi îl îngroapă pă naşu. Vezi şi tu, până-n prânz, să ajungi la biserică.
- La care?
- La aia din sat.
- Bine tată, o să vin. Tu pleci acum?
- Da, să vii că e păcat să nu vii. Te-a năşit şi ştii că i-ai fost drag!
- Vin mă, n-auzi că vin! De câte ori vrei să-ţi zic!? (...) Până la ce oră crezi c-o să ţină? În receptor se aude ton de ocupat, Doamne ce mă poate enerva cu stilu' ăsta de a termina o discuţie d-ampulea, aşa fără " papa", fără "salut" sau "la revedere". Mă trezesc vorbind de unu singur în receptor.
Ce fac!? Sunt cu faţa plină de spumă, gata să mă bărbieresc. Mă şterg. Azi port doliu.
- Ce faci mă finicule?
- Uite bine! M-a trimis tataia cu oile la păscut.
- De ce mă finicule? Nu le mai dă la cioban?
- Ba le dă, da' nu ştiu ce-a păţit ciobanu' că de ieri n-a mai venit.
- O fi fugit! râde, un râs sănătos, molipsitor. Şi te-a trimis pă tine, ai?
- Păi pă cine?
- Nu ţi-e frică, ţie, singur pă câmpurile astea p-aici. Dacă vine vreunu şi-ţi fură oile?
- 'ai bre naşule, matale râzi de mine, cin' să vină?
- Nu râd finicule, cum să râd. Are încredere în tine ăla bătrânu înseamnă. Te-ai făcut băiat mare acum. Câţi ani ai?
- Doişpe ani, merg pe treişpe!
- Mulţi înainte, finicule, mulţi înainte! Tac-tu ce face, e bine? Fina?
- Sunt bine toţi, mulţumesc! Cu munca.
Bucureştiul rămâne în urmă. Acum se circulă mai uşor, au lăţit şoseaua, nu zic, e bine da' mie mi-e dor de pomii care treceau repede pe lângă fereastra maşinii. Satele sunt din ce în ce mai sărace pe măsură ce mă îndepărtez de capitală.
- Nu şti finule, cum erau satele astea când eram eu tânăr!
- Cum erau?
- Erau vai de ele! Casele erau din chirpici, gardurile din cotoare de rază (floarea soarelui) şi oamenii...
- Ce e cu oamenii?
- Oamenii erau urâţi! Nu ca acum. Râd.
- Nu râde finule că aşa e cum îţi spun eu!
- Cum aşa?
- Oamenii erau urâţi. Păi de unde să fie frumoşi!? Da' odată cu satele s-au mai spălat şi ei... Femeile de prin satele astea strângeau şi se duceau cu lapte, cu brânză şi cu zarzavaturi din uşă-n uşă la boieri în Bucureşti să le vândă. Din când în când se mai nimerea cât-un boier mai milostiv şi le primea în casă. Râde cu subînţeles. Şi uite aşa s-au născut copii mai bălai, mai frumoşi, mai isprăviţi. S-a primenit sângele.
Aproape am ajuns, trec prin pădure înainte de a intra în sat, drumul e desfundat. Pădurile astea care înconjoară satul sunt tot ce-a mai rămas din Codrii Vlăsiei d-altădată. A nins, a dat soarele şi miroase a scoarţă de copac umed şi a noroi.
- Tu eşti finule? Stai că viu acu'! Nia! Ai dracu câini! Nia n-auzi! Aruncă cu un lemn după ei.
- Ce faci naşule? Bine te-am găsit!
- Bine ai venit, finule! Ai venit cu plocon! Pofteşte-n casă, p-aici finule, p-aici. Leano! Leano, m-auzi!? Vino fă-ncoa' c-a venit finicu, ia.
Respect. da asta e, respect. Nu... E mai mult decât atât, e identitate.
- Ştii finule că eu am vrut să te botez după tata!
- Păi nu m-ai botezat după el? Că eu aşa ştiu.
- Nu, că n-a vrut fina, mă-ta de, că nu i-a plăcut cum suna numele.
- De ce zici, că Adrian e numele pe care-l port după naşu ăl bătrân nu?
- Da şi nu, vezi tu, pă tata-l chema Androne.
- Aa...
- Uite, la sor-ta n-a mai zis nimic o cheamă ca pe fi-mea.
- Bine mă naşule, nu trebuie să pui la suflet că dacă voi avea vreun băiat o să-l botez după matale. Râde.
Biserica, a fost renovată de câţiva ani şi tabla cu care sunt acoperite turlele n-a apucat să se mătuiască, străluceşte. În curtea bisericii, pe crucea monument în amintirea soldaţilor care-au căzut în primu' sunt săpate nume.
Sunt nume din neamu' naşului şi din neamu' meu. Străbunica îmi povestea, Dumnezeu s-o odihnească, că ea aşa a apucat - oamenii din neamu' ăsta au fost naşii noştri mereu.
- Sărut mâna, naşule!
- Rămâi cu bine, finicule.
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Sărut mâna! |
[+/-] |
Deficit bugetar |
Şase ţigani cu ţigăncile după ei, d-ăia cu pălării negre şi cu ten deschis, poartă ei un nume nu mi-l amintesc acum. Unul dintre ei se ţine cu mâinile de burtă şi se vaită, ceilalţi 5 s-au strâns toţi în faţa medicului. - 'aidi bre doctore, uite-te la el că moare, mâncaţi-aş ochişorii tei, că aşa a murit şi mă-sa Dumnezeu s-o ierte. Se controlase în buzunaru' de la halat, unde unu' dintre ţigani îi îndesase bani, la un moment dat, pe hol. "Ce cretini, ăştia n-or fi auzit şi ei că e cabinet particular şi că oricum trebuie să plătescă? " Se aud murmure, ceilalţi pacienţi, cu programare, care aşteptă în hol sunt nemulţumiţi. Scoate capul pe hol: Medicu' îl examinează, simptomele nu sunt concludente. "Ce pizda mă-si mai are şi ţiganu' ăsta?" Îi dă nişte calmante. Deschide uşa: - Unde să merg, în Bucureşti? Acum? Ţiganul bolnav se vaită tot mai tare, ceilalţi sunt toţi, grămadă, pe doctor. - Scapă doctore? Zi-ne, nu ne lăsa, că tu eşti bulibaşa'l nostru acu!
- Mai terminaţi dracu cu gălăgia asta că nu pot să lucrez! Gino, tu n-auzi ce-ţi zic eu?
- Domn' doctor, domnii vor să vă vadă de urgenţă, eu le-am zis că sunteţi ocupat dar dânşii insistă!
- Să trăieşti doctore, ajuta-ne că moare Voicu pupa-ţi-aş tălpili matale!
- Domnilor aici nu e cameră de urgenţă, atât timp cât am un pacient înăuntru nu vă pot primi.
- Doctore nu pleca, numa' uită-te niţel la el, să nu moară doctore!
- Aveţi răbdare şi nu mai faceţi zgomot, aici sunt oameni bolnavi! Dacă n-a murit el până acum nu moare nici dacă mai aşteaptă zece minute, aşezaţi-l acolo, pe scaun, şi aşteptaţi să termin cu persoana di-năuntru.
- Bine doctore, stăm acilea da să te uiţi şi la el, trăiască familia şi tot neamu' matale de doftori, că îl doare rău săracu'.
Medicul intră înapoi în cabinet.
- Mă iertaţi doamnă, da e mult mai bine. Continuaţi tratamentu' de până acum, în plus aplicaţi local unguentul ăsta, pe care vi-l scriu acum.
- Şi cu alifia cealată nu mai dau?
- Nu, daţi cu asta, la fel spălaţi zona înainte, fără să frecaţi, lăsaţi să se usuce şi pe urmă aplicaţi un strat subţire.
În buzunar simţea că sunt mai multe hârtii. "Câţi bani or fi dat ţiganii?"
- Tot aşa seara înainte să mă culc?
- Da, în fiecare seară, înainte de culcare. Poftiţi reţeta. Treceţi săptămâna viitoare să vedem cum evoluează.
- Da, mulţumesc domnu' doctor. La revedere!
- La revedere! Nu uitaţi să-i spuneţi Ginei să vă facă programare!
- Nu uit, nu! La revedere! "Nu mai pleacă asta o dată?" A plecat. Scoate banii din buzunar, zece milioane. "Mă ai dracu ţigani!"
- Gina! Invită-l pe domnu' care a venit acum!
- E o urgenţă!
Murmurele încetează. După cât de amabil se poartă Gina acum e clar că a fost şi ea sensibilizată.
Ţiganii dau să intre toţi odată cu bolnavu'.
- Nu se poate să intraţi aici! Doar pacientul.
- Gata doamnă săru'mânuşiţele matale, aşteptăm. Elisabeto du-te fă şi cumpără o sticlă d-aia mare dă Coca Cola dă la colţ, dă la şop fă, că crapă pipota-n mine de sete!
- Ia fă două!
- Trebuie să faci analize şi o ecografie, neapărat!
- Păi unde să fac doctore? (geme) Că fac!
- Uite, îţi dau o trimitere la Bucureşti, la Fundeni, la un coleg d-al meu.
- Doctore, stai aşa să-l chem pă văru-miu, că el ştie c-a mai fost.
- Sulane! Ia vino bă-ncoace că mă trimite la Bucureşti, la Fudeneni, auzi!
Întră toţi în cabinet, pe lângă Gina, care se face mai mult că-i opreşte.
- Haoleoo! Ce-are doctore? E rău?
Ţiganii vorbesc toţi odată acum.
- O să scape, doctore?
- Mă-sa săraca a murit dă fiere! După ce a luat-o durerili, în două săptămâni s-a prăpădit.
- Nu-l lăsa doctore să moară că e şi el tânăr, oi avea şi matale copii, trăiţi-ar copliaşii!
- Unde să mergem noi în Bucureşti? Pă cine cunoaştem noi acolo?
- N-auzi că vă dau trimitere la un coleg d-al meu. Vă duceţi la el în Bucureşti, la Fundeni, să-i facă analize.
- Doctore de ce nu-l ţi la matale, la spital, să-şi facă analizili aci?
- Nu se poate. Ăsta nu e spital, e cabinet. Poftim trimiterea, o să vă ajute, îi spuneţi că veniţi din partea mea şi o să se poarte foarte frumos cu voi, o să vedeţi!
- Doctore, haidi cu noi, te plătim!
Unu dintre ţigani scoate un teanc gros de hârtii de câte un milon şi i-l îndeasă-n buzunar.
- Altfel o să vorbească lumea cu noi dacă mergi matale! Eşti om mare şi cu putere-ntre oameni!
Altul îi mai îndeasă câteva hârtii străine în buzunar.
Ţiganu bolnav începe să se vaite tare.
- M-a luat iar durerea aia mare, au mamă mor! Mor fir-aş al dracu cu ziua-n care m-am născut!
- Voicule, stai bă mânca-ţi-aş mustăcioara ta, că merge doctoru' cu noi şi te face bine bă, o să vezi tu. Hai doctore cu noi, nu ne lăsa că, dacă-l scapi, te-ngrop în bani! Să moară copiii mei! Te-ngrop în bani să-nebunesc dă viu dacă nu!
Se pune problema modalităţii de deplasare. Ţiganu' căruia i se spunea Sulanu sună pe unu din poliţie, pe care-l cunoştea, şi începe să îl roage p-ăla să-i facă rost de un elicopter că plăteşte cât face numai să scape varu-su cu viaţă. Ăla că i-ar face da' bate prea tare la ochi, mai ales acu', cu schimbările astea, nu e bine. Doctoru' ascultă cu gura căscată, parcă sunt scene din alt film. Din când în când îşi pipăie buzunaru'.
Pacienţii sunt reprogramaţi. A intervenit ceva urgent şi doctoru' trebuie să plece la Bucureşti.
4 maşini, mercedes toate, cea mai veche din 2003. Pe drum medicu' află că ţiganii numai ce s-au întors în ţară. Sunt din neamu lu' Ciucurel din Săltoaca. Au fost plecaţi în Anglia 8 ani. Din 42 s-au întors 34 cu tot cu copiii care s-au născut p-acolo, 4 sunt în puşcărie restu' au crăpat.
Au prăduit tot ce se putea p-acolo, că englezu e prost, el stă şi bagă banii-n softuri de protecţie şi de securitate bancară în timp ce şatra lu Ciucurel leagă bancomatele cu lanţuri şi le smulge din zid, cu maşinile. La primele două au stricat o grămadă de bani, că pe câmp, unde le duceau să le taie cu autogenu', ei n-au ştiut de la început cum stă treaba şi au ars banii, da' până la urmă au prins dichisu'. Şi multe altele.
- Doctore tu eşti bulibaşa-al nostru acuma! Numai să-l faci pă Voicu bine.
- Fă dreapta aici, uite, ăla e spitalu' Fundeni.
Colegu' medicului nu era, tocmai ieşise din gardă şi plecase. A trebuit să i se dea telefon şi nu ştiu ce i-a zis da' a venit în maxim o juma' de oră şi stă tocmai în capu' celălalt al oraşului.
Între timp ţiganu' bolnav a fost internat, ţiganii sunt atenţi cu asistentele şi n-au prin teancurile alea, ale lor, hârtii mai mici d-un milion. Se face curăţenie în rezervă, se spală chiar şi geamurile, şi veceurile.
Ce zi! Vin şi asistentele de pe celelalte ture, sunate de colegele lor, că e mult de treabă!
Când a ajuns colegu', înainte să apuce să-l examineze pe ţigan, Sulanu i-a dat două teancuri groase, în total o sută de milioane, numai să scape Voicu'.
Trec câteva ore. O parte din analize au ieşit deja, medicii sunt amândoi în cabinetu' colegului, se uită peste ele.
- Mă, ţiganu ăsta al tău n-are nici pe dracu'. Nu i-a ieşit nimic, pancreasu mi s-a părut un pic mărit da' nu e.
- Ziceau ceva de mă-sa, cum că ar fi murit de la o boală de stomac sau aşa ceva.
Râd amândoi.
- Al dracu ţigan! Îi e frică să n-o mierlescă şi el la fel! Ce învârt ăştia mă, de aruncă aşa cu banii?
- Am înţeles că au jefuit prin Anglia.
- Aaa, ăştia-s ăia de zicea Năstase despre ei?
- Care mă? (râde) Ce zicea?
- Nu ştii mă, cu deficitu' bugetar, că a fost acoperit în anii trecuţi din banii aduşi de românii care au muncit p-afară!
Râd de se strică.
- Ce facem cu ei?
- Păi acu' dacă i-ai adus pă mâna lu' tata, avem grijă de ei, ce să facem!? P-ăsta îl ţin vreo două săptămâni să vedem, să fim siguri că nu-s probleme! Poate o lună. Facem investigaţii.
- Cât ţi-au dat?
- O sută, ţie?
- Vreo patruzeci acasă şi pă drum încoace mi-au mai dat d-ăştia străini, o mie.
- Nu e rău.
- Nu e rău deloc! Pentru o zi de vineri.
Râd iar.
- Hai că eu plec, te las. Vezi, prescrie-i nişte ceaiuri d-alea de la Mioara. S-a apucat să vândă produse naturiste străine. Nu prea-i merge treaba.
- Placebo pă pâine!? Placebo pă pâine atunci pentru tot neamu lu' Ciucurel!
- Te-am pupat!
- Şi eu. Salutări acasă!
Pleacă. Pe hol ţiganii iar vorbesc toţi odată.
- Scapă doctore? Zi că scapă, pupa-ţi-aş guriţa matale!
- Nu ştiu, trebuie să rămână aici să i se mai facă nişte analize. Cred că are şanse totuşi!
Medicul se îndepărtează. Din spate se aude din nou, cu voce înmiată:
[+/-] afişează/închide