Jocul de cărţi

Într-o zi, cu vârful degetului, mi-ai arătat cărţile tale,
Jocul meu era altfel. N-am recunoscut nimic.
Ai întors spatele, trebuia să pleci
Partidele imposibile sunt mai bune tăcute...

Când am privit mai de aproape cărţile tale etalate,
Ciudăţenia mi-a devenit familiară,
Ca şi cum aş fi avut şi eu, de mult,
Jocul tău în mână. Dar acum l-am uitat.

Am golit sertarele, din pivniţă în pod,
Am scuturat praful, am răsfoit hârtiile,
Caietele, albumele şi, ca un pelerin,
Pas cu pas, am refăcut drumul.

Am căutat, cu răbdare, până le-am regăsit,
Cărţile din trecut, uitate, părăsite,
Unele încă bune, altele aproape şterse.
Cu grijă, am refăcut pachetul de cărţi.

Am visat la întâlnirea poveştilor regăsite,
A atuurilor şi aşilor, a damelor şi valeţilor,
A tuturor celor recunoscuţi, în sfârşit confruntaţi.

Am înţeles, destul de repede, când m-am apropiat,
Că noi nu vom juca un joc de cărţi pe masă,
Regulile jocului tău erau de ne'nţeles.

Michèle Bromet-Camou - Jocul de cărţi