Jocul de cărţi

Într-o zi, cu vârful degetului, mi-ai arătat cărţile tale,
Jocul meu era altfel. N-am recunoscut nimic.
Ai întors spatele, trebuia să pleci
Partidele imposibile sunt mai bune tăcute...

Când am privit mai de aproape cărţile tale etalate,
Ciudăţenia mi-a devenit familiară,
Ca şi cum aş fi avut şi eu, de mult,
Jocul tău în mână. Dar acum l-am uitat.

Am golit sertarele, din pivniţă în pod,
Am scuturat praful, am răsfoit hârtiile,
Caietele, albumele şi, ca un pelerin,
Pas cu pas, am refăcut drumul.

Am căutat, cu răbdare, până le-am regăsit,
Cărţile din trecut, uitate, părăsite,
Unele încă bune, altele aproape şterse.
Cu grijă, am refăcut pachetul de cărţi.

Am visat la întâlnirea poveştilor regăsite,
A atuurilor şi aşilor, a damelor şi valeţilor,
A tuturor celor recunoscuţi, în sfârşit confruntaţi.

Am înţeles, destul de repede, când m-am apropiat,
Că noi nu vom juca un joc de cărţi pe masă,
Regulile jocului tău erau de ne'nţeles.

Michèle Bromet-Camou - Jocul de cărţi

7 comentarii:

pai tu nuprea te potrivesti cu fetele la jocuri fiindca tu joci ''dame'' si ele ''razboi'', sau in cele mai dese situati ''trombon'' urmat de ''pocker pe dezbracate''. Pt relatii de lunga durata si cu liniste se recomanda sa schimbi jocul, partenera si miza. Tips: incearca jocul de bridge si ca miza...cine pierde face testul de IQ-live! Macar afli din timp. Pup

aristideee... vezi ca incepi sa capeti o aura din aia enigmatica de fata mare. lasa cartile si zarurile si mai joaca-te putin si de-a doctoru' ;)
imi aminti lirismu' tau si de o scena de la mine din ograda. 2 pacienti. unul dintre ei preocupat de problemele absolutului, timpului etc. al doilea, om vesel, da' cu capu' pe umeri ii zice:
-Ma, lasa ma prostiile. Vezi matura asta? pune mana pe ea, munceste. asta e bah realitatea...

ai ramas in pana de inspiratie, aristide, de ne tot "incanti" cu po(eziile)vestile altora?
tare naspa trebe ca te-a pocnit transformarea asta fortata a ta.
buna dimineata! ridica-te si umbla, sarman(t)e muritor

Mulțam pentru comentarii pretini.

Luiza, mă maguleste analogia. În poiezie însă tanti vorbeste despre ceva mult mai trist decât maruntele mele experiențe de viață. Am dat peste ea în ”Milie, copil nenăscut” Editura: Elena Francisc Publishin.

Cris, mă joc de-a doftoru' 12 ore/zi. Și, din când în când visez la ”vibratoare de sex fantastic” ca un ”Moise” întrupat într-o enigmatica fată mare.

Tată!
1,2,3,4,5! Scuză-mă tată!

da ma am inteles......, nu joci doar poker...mai citesti si carti

hehe, la alta joaca de-a doctoru ma refeream io. ca dc ziceam de-a mama si de-a tata clar o luai ad literam.

Anonim spunea...
noiembrie 27, 2008
 

regulile jocului sunt mereu de nerecunoscut, cateodata nu stii nici macar daca ai intrat in joc cu adevarat sau daca e doar bluffing