Retezat - ziua 2

01.08.2006


Refugiul Condor – baza crestei Retezatului 17.07.2007
Respirăm ceaţa groasă, lăptoasă care ne acoperă. Brazii se văd doar câţiva metri în jurul refugiului. Azi trebuie sa ajungem pe malul lacului Bucura.

- Nu prea ne ajută vremea!
- Nah. (îngândurat)
- Ce facem, ne riscăm sau aşteptăm să se ridice ceaţa?
- Mergem înainte, n-are rost să aşteptăm, poa’ să ţină zile.
- Şi dacă începe ploaia?
- În cel mai rau caz ne întoarcem aici.

Am doar 3 perechi de ciorapi 3 chiloţi şi 3 tricouri. Asta înseamnă că trebuie să spăl zilnic perechea puratată. Mâinile îmi ard de frig. Apa e atât de rece încât săpunul parcă nu se ia de pe bumbac. Pe vremea asta nu se vor usca niciodată. Le storc cât pot de bine, mai mai să le rup, le scutur ca lumea şi le agăţ de rucsac, măcar să se zvânte până diseară.

- Câtă apă îţi iei?
- 1 litru, două sticle de-o jumate, am mai gasit una-n refugiu şi mi le pun de-o parte şi de alta a rucsacului să îl echilibrez.
- Cam puţină apă, da' mă rog, pe vremea asta nu cred c-o să bem noi cine ştie ce.
- Oricum, nu d-aici! Umplem sticlele când vom lăsa râu-n urmă.
- Să fiţi atenţi că ultima oară, în Crai, când am zis asta, am coborât de mi-a venit acru, până la Izvoru' Căpitanului Orlovski, după apă.
- Hai să mergem că pierdem timpu’.
- Aţi scris mă, şi voi, ceva în cartea de oaspeţi sau trecem fară să lăsăm nici un semn, o mulţumire, ceva?
- Nah, tu de ce n-ai scris?
- Nu era vorba c-o să scrie Cătălina?
- Aşteptaţi-mă că scriu acum.
Vedem doar 4-5m în faţă, va fi aproape imposbil să nu pierdem marcaju'. Poate avem noroc şi se va ridica ceaţa cât mai curând.
Am prins ceva încredere în mine. Acum câţiva ani nu m-aş fi aruncat în traseu de creastă pe o ceaţă ca asta. Hehe, acum 3 ani după ce am dormit la refugiu' Grind, în Crai, n-am vrut să mă urc pe creastă pe o ceaţă mult mai firavă ca acum. Tot cu Vali şi cu Cătălina eram. Le-am zis că n-au decât să se ducă dacă li s-a urât cu viaţa şi eu am plecat către Bucegi. Au venit după mine, nu s-au mai urcat nici ei. A fost o drumeţie reuşită. În 2 zile am ajuns din Crai pe Vf. Omu dinspre satu' Peştera.

- Ce ai scris Cătălino?
- Le-am mulţumit celor care au construit refugiu', ce să scriu?
- De noi ai zis ceva?
- Nu.
- Cum nu? De ce n-ai zis şi de noi?
- Ce era mă să zic, trebuia să scrieţi voi!
- Băi frate, cât de greu putea să fie să zici c-au trecut Aristide şi Vali p-aici!?
- Data viitoare să scrii tu, dacă eşti aşa nerăbdător să "marchezi teritoriu".
- !?
- Băi lăsaţi ciorovăiala! Apa! Hai să umplem sticlele că râul se lasă pe dreapta.
- Vali îţi iei prea multă apă!(umple ochi o sticlă de 1 litru jumate)
- Frate, eu sunt mort fară apă!
- O cari degeaba, nu bei tu atâta apă!
- Măcar să car decât să rabd de sete. Să nu vă prind că-mi cereţi că nu-s pe post de şerpaş! Să mor dacă vă dau, luaţi-vă câtă vă trebuie.

Tot urcăm, ceaţa e la fel de deasă. Am pierdut iar marcajul. Orbecăim. Am ajuns pe plăci de granit. Altele sau poate pe aceleaşi, Dumnezeu ştie. Uriaşi, titani şi ciclopi s-au războit prin locurile astea au sfărmat munţii cum pasul de copil striveşte castelul de nisip. Bucăţile imense de granit sunt fire de nisip din cetăţile dărâmate în înfruntarea dintre coloşi. Ne căţărăm pe firele de nisip, curioşi şi obraznici, scormonim prin ruinele câmpului de luptă, căutăm printe stânci, nori şi ceţuri dovezi ale încleştării de demult. Găsim, din când în când, flori.

- Nu cred că e bine p-acolo!
- Uite momâia în spatele meu.
- N-are cum să fie p-acolo, trebuie să ne-ntoarcem cumva, până la nişte plăci mari de granit. Mari de tot.
- Mi se pare ilogic, de ce rahat să ne-ntoarcem!? Nu puteam s-o luăm d-a dreptu?
- Ascultă-mă ce-ţi spun, am mai fost p-aici. Faci la fel cum ai facut cu refugiu' şi ai văzut că am avut dreptate, l-am găsit.
- Pe ceaţa asta e imposibil să ne orientăm după "plăci mari de granit"!

Mergem pe dibuite, pierdem tot mai des marcajul, ne certăm. Suntem dezorientaţi şi îngrijoraţi. Brusc, gonită ca de o baghetă fermecată ceaţa se ridică. Frumos e un cuvânt prea mic, neîncăpător şi stingher ca o fotografie aşezată lăngă o fereastră spre acelaşi peisaj.
Doar ce apucăm să ne facem idee în ce loc ne aflăm şi despre direcţia în care trebuie să apucăm că ceaţa se lasă, la fel de grabită cum s-a ridicat. Clipele astea, câteva, nu le voi uita curând. Nu încerc să le pun în cuvinte. Nu pot.

- Ăsta e?
- Hmm… Cred, nu ştiu, nu-mi dau seama sigur.
- Retezatule ţine-te bine că Aristide o să te calce pe cap! (ies de pe potecă, chiui şi măresc pasul pe abrupt, spre vârf, d-a dreptu’)
- Hehe.
- Dane, nu-o lua de nebun, nu mai eşti copil mic! Pe vremea asta numai de vitejiile tale n-am chef. Vino-napoi în traseu! (Cătălina iritată)

Nu era ăla vârful. De abia după vreo oră am ajuns pe el, purtaţi de marcaj. Vârful e acoperit de zăpadă şi bate vântul de parcă ar fi iarnă.

- D-aici, dacă n-ar fi fost ceaţă am fi avut o perspectivă de zile mari! (Vali în timp ce se sprijină de placajul cu "Vf. Retezat 2485m")
- Măcar pentru palmares şi tot e bine.
- Dă-mi sticla aia, cu miere, te rog.
- Ia-o p-a lu' Vali c-a mea e la fundu’ rucsacului.

Avem fiecare cât-o sticlă de-o jumate plină cu miere, nuci şi stafide pe post de energizant. Vali mai are, pe lângă mierea asta, nşpe mii de feluri de dulciuri. Pornim iar, drumu' e urât, nu vedem nimic doar bolovanii din apropiere şi marcajele de pe potecă în rest o mare lăptoasă sub noi şi deasupra noastră.
În dreapta, din loc în loc, se întrevede prăpastia. Mergem posomorâţi, înfriguraţi şi tăcuţi. Tulbură liniştea câte un bolovan scăpat de sub apăsarea bocancilor. Lăsăm în urmă vârfurile Bucurei, ghicindu-le mai mult.

- Coborâm iar!
- O fi coborârea spre lac?
- Nu cred, e prea devreme să dăm în Poarta Bucurei.
- Sunt marcaţi aiurea timpii pe hartă, eu cred că asta e, coborâm mult prea mult ca să fie o şa.
- Ce e apa asta?
- E un tău, ia scoate harta.(cu ochii pe hartă) Fratele meu negru, dacă nu e un ochi rătăcit şi nemarcat de apă, singuru' lac marcat la altitudinea asta e Tăul Porţii.
- Nu se poate!
- Hehe! Ba da, am avut dreptate, suntem ca şi ajunşi!
- În ce fel arată…
- Dap, parcă suntem într-un basm... Fă-mi o poză!

continuare



[+/-] afişează/închide

0 comentarii: