Bogumil şi internetu'

16.12.2004


Pantzăru’ mi-e coleg de grupă şi prieten. Avem în acomun pasiunea pentru heroes 3, ăsta a şi fost motivul care ne-a apropiat. În 4 ani de când îl cunosc am jucat sute de ore de heroes. Mă rupe pă picior ca să zic aşa, are o putere de concentrare ieşită din comun, mai mulţi draci ca la jocu’ ăsta nu mi-am făcut de când sunt.

Până să apară Pantzăru’ jucam pe la văru-meu pe la muncă după ce-şi termina programu’, lucrează la o firmă de soft, sau îmi căram calculatoru’ pe la Bătrânu p-acasă şi-ncropeam o reţea scurtă de vineri după-masă până duminică noaptea. După ce a apărut Pantzeru’, i-am cunoscut prin el pe Z, pe Bogumil şi pe Alex, jucători înrăiţi şi ăştia.

Bogumil este cel mai distrus ovrei dintre toţi jidanii pe care-i cunosc, are braţele brăzdate de cicatrici groase, urme ale încercărilor de sinucidere de mai demult. Acum, când mă mai bate la heroes şi mă enervez şi-i zic:"Auzi mă, prostu’ familiei! Data viitoare când vrei să te omori taie-n lung, pă venă, nu mai da de-a latu’, prost cum eşti dă nimic nu eşti în stare!" râde.

Copil de ambasador, s-a bucurat de o educaţie bună, fiind ăl mai mic, că mai are un frate, a fost răsfăţat în draci, cred eu, pentru că prin adolescenţă a început să se strice, şi-a băgat pula-n ea de şcoală, n-are liceu’ terminat, s-a apucat de golănelă, facută la un nivel profesional, adică jafuri, droguri, boli venerice, tot tacâmu’ nu doar aşa...

La un moment dat, chiar după majorat, numai ce-şi luase carnetu’, s-a urcat drogat, el zice beat mort, la volan şi a omorât un cuplu, cam de vârsta lui pe trecerea de pietoni. Dacă de puşcărie a scăpat, s-au tras sfori de catre ta-su şi şi-a luat doar cu suspendare, de vise urâte nu. D-aia cicatricile. Alţii zic că n-ar fi aşa şi că a vrut să se omoare din cauza Tatianei, femeia cu care trăieşte. Pizda mă-si, când îl întreb se face că n-aude sau o dă-n diverse. Tatiana, era o bunăciune când am cunoscut-o, acum s-a cam îngrăşat.

Cu doi ani în urmă s-a hotărât Bogumil să se apuce de afaceri, nici mai mult, nici mai puţin decât internet café, se plictisise să frece menta de unu' singur pe calculator. Ai lui numai ce vânduseră un apartament prin centru’, a vrut copilu’ afacere, s-au şi marcat banii pentru afacere. Mă rog, eu şi Bătrânu am avut ideea asta cu câţiva ani înainte de a-l cunoaşte pe Bogumil, şi n-a mers, am încercat să-i explicăm, i-am făcut până şi calcule pe hârtie, degeaba. Omu ne-a zis răspicat că dacă noi am fost idioţi asta nu înseamnă că lui n-o să-i iasă. Şi-a găsit un spaţiu pe undeva pă la mama-dracu’ prin DT şi a dat drumu’ la sală. Bineînţeles că prietenii, adică noi, jucam moca. Şi cum numai noi ne jucam, după prima lună nu strânsese bani din sală nici să-i ajungă să-şi plătească curentu’. Anul ăla, eu ca eu, dar Pantzăru’ a spart recordu’ facultăţii la restanţe.

Timpu’ a trecut, afacerea lu’ Bogumil s-a dus pulii de suflet, dar i-au rămas o serie de prieteni din lumea interlopă, pe care i-a cunoscut cu ocazia plăţii taxei pentru pompieri, ca să nu-i ia foc sala, să nu-i fie sparte geamurile, bătuţi clienţii şi alte evenimente nefericite de genu' ăstora. Şi cum prietenii la nevoie se cunosc, când părinţii s-au săturat să arunce banii pă sala lu’ Bogumil, văzând că protejatul lor drag şi scump, e cât pe ce să intre-n blocaj financiar, băieţaşii de cartier l-au învăţat să-şi ia calculatoarele, câteva fetiţe, recomandate bineînţeles de ei, un apartament închiriat şi gata videochatul.

În concluzie, acum, când mergem să dăm un heroes, mergem într-un apartament de 4 camere închiriat de Bogumil cu 400 de euroi pe lună, într-o zonă decentă a oraşului şi în timp ce noi jucăm pe câte cincizeci de flotări două din 3, face cine pierde, că altfel n-are farmec, în camerele din jurul nostru, noi jucăm în living, se lucrează.

La Bogumil este frumos. Aşa de bine mă concentrez că în primele 2 săptămâni cred că am făcut vreo cinci sute de flotări, de nu mai puteam să scriu la cursuri, trebuia să fiu atent. La ovrei în casă munceşte toată lumea, mai puţin el, inclusiv femeia lui, Tatiana. Pă Bogumil nu-l deranjează, că ce, doar nu i-o fut ăia, doar se uită la ea şi şi-o iau la labă ca proştii, în timp ce lui îi intră caşcavetele în cont, ne zice el mulţumit.

Când a auzit Cătalina cu ce fel de prieteni mai joc eu heroes din când în când, n-a vrut să mai vorbească cu mine vreo 2 săptămâni, dacă ar fi ştiut că Bogumil m-a întrebat odată: "Ce eşti mă prost, de ce nu-ţi iei un webcam şi nu-ţi pui femeia la treabă, că net ai, cont îţi dau eu, urâtă nu e, faci o grămadă de bani. Nu fi fraier!" cred că se încheia capitolul heroes, definitiv, pentru mine... În cel mai fericit caz.


[+/-] afişează/închide

0 comentarii: