Retezat - ziua 4'

03.08.2006


Lacul Bucura – Retezat 19.07.2006
Cu o zi în urmă, supărat în urma unui schimb de replici ceva mai dure, Vali a forţat ultima treime a coborârii pe Jurlău, viroaga de sub Păpuşa Mare. Acum, abia îşi mişcă genunchiul drept. Sper să nu fie ceva grav.
- Te doare tot timpu’ sau numai când calci pe el?
- Nu mă doare când calc pe el, mă doare când îl ridic, când îndoi genunchiu’. Fix aici!(îmi arată cu degetu’) Ce e aici, ligamentele încrucişate, cred. Huh?
- Sunt mai multe mă, unde pui tu degetu’: menisc, condili, ligamente colaterale. Sau poate e doar o contuzie.
- Nu e mă contuzie, e alceva. Contuzie am făcut la stângu’ când am cazut alalteri, înainte de refugiu’, ştiu cum e.
- Te-a mâncat în cur s-o rupi la fugă pe grohotişul ăla.
- Dane, te rog să mă crezi, în 2 ani, de când sunt cu Nico, nu m-a enervat în halul în care a facut-o ieri Cătă!
- Hehe, te-nţeleg.
- O să-i spun şi ei.
Cătălina e în apropiere, încearcă să-şi pună lentilele de contact. Le poartă de curând, e încă stângace când şi le pune. Uneori mă roagă să îi ţin oglinda, nici nu pot să o privesc când începe să-şi bage degetele-n ochi, lăcrimez doar că o privesc. Nu reuşeşte să şi le pună corect şi tot încearcă iar şi iar. Ne apucăm să strângem, astăzi plecăm spre Godeanu, ar trebui să fim la Piatra lui Iorgovan până diseară dacă nu se schimba vremea.
- Doriţi brânză, lapte proaspăt de văcuţă? (un văcar)
- Nu, mulţumim! (Cătălina, nervoasă luptându-se, de zor, cu lentilele)
- Cât costă? (nu mi-ar strica o schimbare în meniu, mi-e lehamite de supe şi de salam)
- 100 de mii kilu de brânză şi 30j de mii kilu de lapte.
- Băi, eu îmi iau 1 litru de lapte, sigur nu vreţi şi voi?
- Ba da! (Vali entuziast) Mă bag şi eu.
- Hai să luăm şi nişte brânză, ce ziceţi? Ce zici Cătălino?
- Ia dacă vrei.
- Dă-ne, te rog, 2 litri de lapte şi 1 kg de brânză.
- Da, imediat, veniţi cu mine să v-o dau. (văcaru porneşte cu paşi mari pe potecă, în sus)
- E proaspăt laptele?
- Da domnule, azi le-am muls, lapte proaspăt de văcuţă! De unde sunteţi, dacă nu vă supăraţi?
- Bucureşti.
- Aham. Cât e brânza şi laptele acolo?
- Brânza habar n-am, că n-o cumpar, laptele e 20j de mii punga.
Merge de zici că aleargă, abia mă ţin după el. Mi-a arătat că trebuie să ajungem pe partea cealaltă a lacului, unde îşi are adăpostu’. La cât îi plătesc pe brânză şi pe lapte ar fi tebuit să mi le aducă la gura cortului, eventual să mi-l fiarbă, să sufle-n el şi să mi-l servească, cu lingura aia grea a lu Vali, nu să m-alerge de nebun în jurul Bucurei.
- Am şi o sută de cai, da' nu urcă până aici. Sunt în poiana de jos. Nu urcă, le e frică de urs sau nu ştiu ce Dumnezeu au!
- (nu mai alerga aşa futu-ţi văcaru lu’ Irod că m-ai omorât) Tot dumneata ai grijă şi de cai?
- Da! (mândru)
- Sunt frumoşi, i-am văzut ieri când urcam dinspre Poiana Pelegii, dar nu păreau să fie 100.
- Hehe, sunt împrăştiaţi prin toată valea.
- Sticle am! (îmi pune o stică de 2 litri plină cu lapte în mână) Cu pungile stau mai prost... (scormoneşte şi scoate în cele din urmă o pungă pentru brânză) Dar mă descurc eu!
- Dacă-mi spuneai luam eu de la cort.
- De care doriţi? Mai tare, mai moale?
- Mai tare.
Ce mişto e să nu te alerge nimeni, mă întorc, în ritmu' meu, către cort. Probabil că au terminat de strâns cortu’, au împachetat rucsacii, fierbem laptele, cum ajung, p-ormă, pe cai, către Godeanu.
- Băi da mult ţi-a mai luat! (Vali în timp ce împachetează husa cortului)
- Am fost tocmai pe partea cealaltă a lacului...
- Am văzut.
- Fierbem laptele ăsta? (caut castronu', îl găsesc murdar)
- Doar n-o să-l bem aşa!
- Cătălino, cratiţa asta, crezi că se spală singură dacă ne concentrăm toţi 3, tare de tot?
- Ia vezi, eşti în stare să te concentrezi, de unu singur, atât de tare încât să reuşeşti s-o speli fără ajutoru nostru? (e încă în stadiu de pus lentile)
- Draga mea, ideea de grup presupune implicarea, în mod egal, a tuturor membrilor grupului! Stai şi te machezi de-o oră în timp ce eu strâng cortu', eu ma duc după apă, eu ma duc pân’ la mama dracu, după lapte. Acu’ firesc ar fi ca eu să spăl cratiţa şi să fierb laptele nu? Eventual să feliez brânza şi să o aşez, frumos, ornamental, în formă de fluturaşi, pe platou!
- Deşteptule, nu mă machez, încerc să-mi pun lentilele, nu imi face nici o plăcere, crede-mă. Le pun de nevoie.
- Pui lentilele 10 ani! Asta e misiunea ta pe munte d-acu-ncolo. Să îţi pui lentilele. Fiecare zi în care vei reuşi performanţa o proclamăm ziua Cătălinei, iar tu nu va mai trebui să faci nimic tot restul zilei, nici macar sa mergi pe munte. Te vom căra noi.
- S-a nimerit să faci şi tu astăzi câteva lucruri şi ai impresia că eşti exploatat. Vai, sărăcuţu' de tine!
- Băi nene, de ce nu mi s-a spus d-acasă că nu mergem într-o drumeţie pe munte? De ce nu mi s-a spus că mergem să asistăm un handicapat, unu care nu e în stare de nimic? Restul grupului trebuie să se ocupe de întreţinerea lui. Haine, ceva să-ţi spăl n-ai nevoie?
- Dane, las-o mă să-şi pună lentilele că se înnoptează şi tot n-apucăm să plecăm pe traseu!(Vali plictisit)
- Da’ ce fac frate, o ţin de mâini!? Oricum alceva n-a facut de când am plecat pe munte înafară de pusu’ şi scosu’ lentilelor!
- Cortu’ cin' l-a cusut? L-ai cusut tu şi nu-mi aduc aminte!?
- Hah, mare scofală! Ai cusut cortu’! Ce să zic!?
- Să zici cine a spălat ieri vesela? Ai spălat-o tu?
- Da! Eu am spălat-o.
- Hai, nu zău?
- N-a fost uşor să coasă cortu’, nu vă mai certaţi, spăl eu castronu’! (Vali pleacă cu castronu’ spre lac)
- N-am nevoie de nici un castron. Îl beau crud, aşa. (beau ~1 litru de lapte crud în timp ce ei îşi fierb restu')
Plecăm pe traseu posomorâţi. Ce dacă ziua e senină, ce dacă munţii sunt frumoşi şi tăurile limpezi? Ce dacă-s flori şi cai în drumu’ nostru? Ce rost are să mă bucur de toate astea? Norii, ploaia şi ceaţa or să vină sigur, la un moment dat, taurile vor îngheţa şi caii vor ajunge salam cândva! Aşa că ce rost are să mă bucur? Huh?continuare

[+/-] afişează/închide

0 comentarii: