Retezat - ziua 4'''

Piatra lui Iorgovan – Masivul Retezat-Godeanu - 19.07.2006
Am pierdut marcajul iar. De data asta pare să fie ceva mai serios, m-am tot întors la ultimul semn, am explorat câteva sute de metri în perimetru. Nimic! Pare să fi intrat în pământ. A trecut mai bine de-o juma’ de oră de când ne tot învârtim în jurul cozii. Soarele stă să apună.
- Ce facem, campăm aici?
- Nu chiar aici, ne-ntoarcem pân' la tău' care se vedea mai jos şi campăm acolo, s-avem apă.
- Ăla nu e tău, e un ochi de apă, nu cred ca e potabilă...
- O fierbem, dă-o-n căcat de apă că doar d-asta car primusu’ după mine! Doamne ce draci îmi fac cu marcaju’ morţilor. Unde-o fi, fute-m-aş în el de marcaj şi-n soarta ăluia care l-a vopsit.
- Crezi că dacă înjuri şi faci spume la gură o să găsim semnu’ mai repede?
- Nu cre’că-l mai găsim vreodată, pişa-m-aş pe el de semn!
- În sus ai fost?
- Am fost adineauri, nu se vede nimic. E şi soarele pulii care-mi scoate ochii! (nu se vede mai nimic spre apus) Mai uită-te şi tu o dată că mi-am scuipat sufletu’ de când alerg p-aici.
- N-are rost dacă zici că te-ai uitat adineauri, hai să campăm.
- Mai uită-te mă, odată, poate mi-a scăpat. De la atâta mijit ochii-n soare văd numai licurici! Fute-m-aş în ei de licurici, să mă fut!

După un timp, sătul d-atâtea spume, blesteme şi-njurături "banda roşie", că ăsta era semnu’ nostru, a scos capu’ la iveală de după două raze de soare ce acopereau stânca lângă care se ascunsese. Cu pulsul potolit sub tâmple, pornim pe direcţia spre care ne îndrumă, furăm din noaptea care se lasă cât mai multă lumină. Într-un târziu, când altă bandă roşie, care însâgerează apusul, se stinge, ne oprim. Suntem pe Godeanu.
- Nu punem cortu’ pe creastă, da?
- Nu-l punem, nu. Uite acolo, în dreapta, unde începe iarba, pare un pic mai drept ce zici?
- Tot e pe creastă!
- Hai măi, Cătălino! Doar n-o să coborâm până-n pădure!?
- Nu până-n pădure dar mai jos de creastă, nu ţin morţiş să mă trăznească.
- Dacă ar tebui să alegi să mori trăznită sau mâncată de urs ce ai alege? (Doamne, ce cretin! Ce mi-o fi venit s-o întreb asta?)
- Trăznit sau mâncat de urs n-ai decât să mori tu! (mă fulgeră cu privirea)
- Hehe. (cu juma' de gură)
- E cam aproape pădurea de creastă, huh?
- Cam...
Montăm cortul, în linişte. E prima noapte pe care o vom petrece departe de orice tabără, stână sau refugiu. Doar noi 2.
- "Cu fontalele pe frunte/ Stăm de veacuri ca un munte/ În curbura arcului Carpaţi./ Asta e frontala mea/ Şi o port cum se purta..." Hehe.(încerc s-o amuz, fără succes)
- Nu te mai prosti, dă-mi o mână de ajutor că nu pot să înfig cuiul ăsta, e stâncă dedesubt.
- Bate-l şi tu oblic, e adăpost aici n-o să ne ia vântu', nu-i musai să-l fixam prea tare.
- Stânca asta-i altfel, nu-i ca cea de pe Retezat.
- Da, Retezatul e mai mult granit, ăsta habar n-am ce e. Seamană a marmură.
- Piatra asta (îmi arată piatra cu care batele cuiele cortului) cred că e cremene, ia uite ce scântei scoate.
- Tot ce se poate deşi nu toate pietrele care scot scântei sunt cremene.
- Asta a mea are, cel puţin, şanse să fie cremene dar ce mi-ai arătat tu nu e marmură în veci!

Discuţia se stinge pe nesimţite. Terminăm de montat cortul şi ne apucăm să mâncăm, fără nici o tragere de inimă. Suntem epuizaţi, e a 4 zi de mers susţinut. Atât de mult îmi doresc să dorm încât nici chef de mâncare parcă n-am. Nu mai zic că mi s-a luat de salam, de miere, de pâine neagră şi de supe, să nu mai văd cât oi trăi. Nici Cătălinei nu pare să-i priască masa. Strângem mâncarea, la loc, în pungi, ne privim câteva secunde în lumina chioară a frontalelor:

- O ducem departe de cort? (Cătălina cu voce scăzută)
- Crezi că are vreun rost? Ce mi-e că e la 10m de cort, ce mi-e că e în faţa cortului, tot căcatul ăla e.
- Măcar nu rupe cortu’ dacă e să vină…
- Hehe, dacă e să vină cortu’ e ultima nostră grijă!
Lăsăm amâdouă frontalele aprinse, agăţate de baierile cortului. Stăm, rupţi de oboseală, înfăşuraţi până peste cap în sacii de dormit şi ne rugăm s-adormim. Pădurea urcă până aproape de creastă în Godeanu’. Omul are un miros specific pe care fiarele-l pot depista de la kilometri. Dacă un urs, mai curios din fire, sau o ursoaică cu pui, care n-o lasă să doarmă, se hotărăsc să ne facă o vizită? De la liziera pădurii până pe creastă nu poa’ să fie mai mult de 30min pentru un om, daramite pentru o sălbăticiune!
Ce fac? Ce fac, cum reacţionez dacă, dintr-o dată aud un răget de fiară sau dacă, mai rău, văd cortu’ sfâşiat şi mă trezesc cu ursul peste noi?

- Trebuia să fi luat şpreiu’ paralizant cu tine.
- E frecţie şpreiu’, mai rău îl enervăm!
- Nu ştiu cine zicea că au strâns urşii de la periferia Braşovului, să nu mai umble prin gunoaie şi că i-au răspândit prin toţi munţii.
- Crezi c-or fi adus şi p-aici?
- Chiar dacă au adus nu d-ăia mi-e mie că–s obişnuiţi cu oamenii, mi-e de cei d-aici. Câţi nebuni crezi că-şi pun corturile prin pustietăţile astea?
- Îţi aminteşti de primusu’ lu’ Cristi?
- Care Cristi?
- Cristi, văru’ lu’ Vali.
- Ohh, mai bine nu-mi aduceai aminte, primusu’ în care erau urme de colţi, nu? Unde era când a păţit asta?
- A muşcat din tablă, prin rucsac, ca din brânză! La Padina-n Bucegi, din câte mi-amintesc.
Nu-i mai pomenesc de ciobanu’ de la care am cumpărat lapte şi brânză de dimineaţă. Vorbele lui îmi tot răsună-n urechi, ca un duş rece, usturător şi neîntrerupt:
"Am şi o sută de cai, da' nu urcă până aici. Sunt în poiana de jos. Nu urcă, le e frică de urs ...de urs... de urs!"
Hal de bărbat ce sunt! Cum s-o simţi ea dacă mă vede pe mine muci? Mai bine mă fac că dorm, în felul ăsta-i dau impresia că nu-i nici o primejdie.
Dacă nu dormim, măcar câteva ore, e groasă! Băi nene, da’ nu mă-nvăţ minte deloc. Nu-i nici măcar o lună de când, tremuram de frica ursului prin Piatra Craiului şi iata-mă acum, exact în aceeaşi situaţie, pe Godeanu.
Dacă ma mănâncă ursu', o merit, prea sunt prost! Ce vină are copilu’ ăsta însă? Îl târăsc după mine pe te miri unde. Ca să nu-mi lase impresia că-i moale ea zice "da" şi mă urmează iar eu, ca s-arăt ce coaie mari am, fac pe Mihai Viteazu. Parcă mi-aş căuta sfărşitu’.
- Ai adormit? (Cătălina-n şoaptă)
Nu răspund, îmi măsor respiraţiile, să fie cât mai regulate şi încerc să nu-mi mişc ochii pe sub pleoape. Ea se ridică-n capu’ oaselor şi mă priveşte un timp. Pfff, ce mult îmi doresc să nu-mi mai fie frică, să dorm, să mă trezesc odihnit, să mă bucur de vacanţa asta ca şi cum n-ar exista nici o primejdie pe lume.
Plănuiesem să mergem în Vama Veche imediat după ieşirea asta. Ce bine trebuie să fie pe malu’ mării, cu burta la soare şi cu cracii-n nisipul cald. Să stai fără grijă, cu miros de hamsi-n nări, c-o muzică bună care să se audă de la Ovidiu şi cu sticla de bere rece la-ndemână. Să te uiţi la gagici goale, la răsărituri de soare şi să te-mbeţi.
- Ai auzit?(mă zgâlţâie Cătălina speriată)
- Hai, măi Cătălino! Dă-n-colo de treabă! Ce rahat s-aud, vântu’? Dormi acolo şi lasă-mă-n durerea mea să dorm. (fac pe trezitu’ din somn, şi mă-ntorc pe partea cealaltă)
Parcă chiar s-auzise ceva. O fi fost vreo pungă foşnită de vânt. Mă prefac că adorm la loc. Cătălina se tot foieşte d-un timp, nu-şi găseşte astâmpăru’, în cele din urmă iese afară din cort.

- Dane ieşi un pic, să vezi cum arată ceru'!
- E senin?
- Da, e superb. Nu cred c-am mai văzut un cer aşa de-nstelat.
- Chiar că e! Câtă lumină, se văd contururile crestelor din jur.
- Şi stelele, ai mai văzut stele atât d-aproape de pământ?
- Tu draga mea, pe tine. Nu eşti tu steaua-n jurul căreia se-nvărte-ntreg Pământul?
- Hehe. Am impresia că dacă mă ridici în spate am să pot culege câteva.
- Păi te ridic dacă vrei!
Alerg nebun, în jurul cortului cu Cătălina în cârcă în timp ce ea râde şi se-ntinde, cu mâinile, desfăcute, să adune stele. Mai târziu, după ce am cules toate stelele la care putea s-ajungă, mi-a spus, secretos, că nu în jurul ei se învârte Pământul. El se învârte în jurul Soarelui. E ok dacă nu cred, milioane de oameni n-au crezut.
Râmânem treji în aşteptarea stelei de poveste. Îi aştept răsăritul ca şi cum am trăit într-o noapte fără de sfârşit până azi. Când va răsări ne vom intinde amândoi, cât vom putea de tare şi-o s-o luăm cu noi, oriunde-am merge, să ne păzească de urşi de bărzăuni şi de balauri

0 comentarii: