Microscopu'

06.11.2006

A fost odată ca niciodată un loc în care o armată de moşi şi de babe transformau copiii în doftori. Locul ăsta îl numiseră, conspirativ, "Facultatea de Medicină".
Secretu’ transformării copiilor este bine păstrat de tagma moşilor şi babelor nemuritoare cărora copiii erau învăţaţi să le spună dascăli. Pe nebăgate de seamă, din miile de copii, după mulţi şi mulţi ani, câţiva vor ajunge în tabăra nemuritorilor. Cum se poate întâmpla o asemenea grozăvie sau cum ajungi din oaie lup o să vedem într-o serie de epizoade psihoştresante după cum urmează:

În epizodu de azi se arată diverse lucruri despre microscop.

Noiembrie 2003 – laboratoarele spitalului Bagdazar.

(...)
- Aceste microorganisme pot fi decelate cu ajutorul microscopului electronic. Forma spiralată şi culoarea roşie sunt caracteristice şi constituie elementele dinstinctive după care trebuie să vă orientaţi atunci când încercaţi să le focalizaţi .
- (în şoaptă) Bă ce pula mea are că nu se vede nimic în căcatu’ ăsta?
- (tot în şoaptă) Ciung eşti, să-nebunesc! Ai 2 mâini de stânga, ce ţi-o fi aşa greu să-nvârţi de rotiţele pizdii până vezi minunea de care descântă nebuna.
- Alo, acolo-n spate! Ce s-a-ntâmplat, ce înseamnă gălăgia asta?
- Ne scuzaţi...
- Nici un "ne scuzaţi", aţi găsit ce v-am cerut?
- N-am găsit.
- Păi cum să găsiţi, dacă voi sunteţi preocupaţi de cu totul şi cu totul alte lucruri?
- Despre asta vorbeam. Încercam să focalizăm microscopul.
- În 5 minute vin să-mi arătaţi ce aţi făcut.

Învărt microscopul din toate şuruburile, poate, poate văd ce ne explică zgripţuroaica. Nimic. E deja al 3-lea sau al 4-lea an de când şurubărim la microscoape, nu mai e aşa o mare scofală să le folosim. De data asta însă nu reuşim în nici un chip să ne descurcăm.

- Ori lama e futută ori microscopu’ e dus pulii de suflet. Mai uitaţi-vă şi voi la el că eu nu-i dau de cap.
- Cine ziceai că e ciung? Numai gura e de tine!
- N-ai tu treabă, e stricat căcatu' ăsta.
- Dacă eu nu reuşesc să-l setez sunt ciung. Dacă tu nu te descurci e microscopu’ stricat...
- E stricat, să-mi bag pula-n microscoapele lor!
- Nu mai ţipa ca o muiere că sare iar nebuna la noi.
- Bag mâna-n foc că e stricat!
- Iar vă foiţi? Înseamă că aţi reuşit. Bravo! Aristide, ia să vedem. Descrie formaţiunile pe care le vezi exprimate pe lamă.
- Doamna doctor, cred că e stricat microscopul sau lama nu e bună, pentru că n-am reuşit să găsim nimic.
- N-aţi reuşit să găsiţi pentru că staţi de vorbă nu pentru că ar fi microscoapele stricate. De 20 de ani de când sunt cadru didactic aud mereu aceleaşi scuze. Puneţi mâna şi setaţi-l cum trebuie că nu pleacă nimeni acasă până nu terminăm lucrările.

E linişte, ne uităm unii la alţi. Din când în când câte unul se mai uită-n microscop. Degeaba. Desenăm pătrăţele şi triunghiuleţe în caiete ca să dăm impresia că avem activitate cerebrală. Câte unu mai fericit desenează cerculeţe şi trifoi cu patru foi. Două proaste desenează inimioare. Dragoş a desenat o pulă cât toată pagina, cu tot cu coaie. Dacă o priveşti dintr-un anumit unghi seamănă cu-n microscop.

- Eh, cine a terminat?
- (linişte, s-aud doar paginile date la loc la text)
- Nimeni?
- (...)
- Aristide, te-ai lămurit? Cum e, hai descrie ce vezi ca să putem pleca acasă.
- Nu am ce să descriu doamnă, microscopu’ e stricat. Nu se vede nimic.
- Ceilalţi? Cine a reuşit să găsească?
- (linişte)
- Dacă mă ridic şi îl fixez eu, până diseară staţi aici!

Se ridică, duşumelele trosnesc ameninţător, în timp ce se târăşte ca viermele ăla mare din Războiu Stelelor, către noi. Ne strângem unii-ntr-alţii. Ne-a spus în repetate rânduri că în cel mai rău caz ne lasă repetenţi nu ne mănâncă. Avem îndoieli.
Îşi sumecă mânecile halatului. Pielea maronie şi zbârcită îi atârnă pe antebraţe trădându-i natura de balaur. Ştiam noi!
Degetele uscate şi agile învârt cu rapiditate mecanismele microscopului care urcă, coboară, tresaltă precum o fiinţă care se zbate să scape din încleştarea de crocodil cu care baba îl strânge.

- Bă! (la ureche) La cât de hotărâtă e nebuna să-l facă să meargă cred că ia o şurubelniţă şi s-apucă să-l repare. Am belit-o! Până diseară stăm aici.
- Hehe, repară o pulă!

- Nu vă e ruşine?(se răţoieşte către noi) N-aveţi nici cel mai mic bun simţ. Eu mă chinui să vă luminez capetele alea goale şi voi râdeţi ca nişte copii de grădiniţă! Tot voi l-aţi stricat, cine ştie cum l-aţi manevrat, în bătaie de joc de l-aţi stricat. C-aşa-i tineretu din ziua de azi, nu-i pasă de nimic. Ehh, dacă aţi fi muncit voi să le faceţi, să vedeţi cum v-ar fi durut sufletu’ să le stricaţi. Dar aşa... Aşa nu vă pasă!

Face un gest a lehamite şi se târăşte către tablă. Începe să scormonească în cutia cu cretă de unde alege, meticulos diverse culori.

- Uitaţi-vă-n microscop.

Ne uităm miraţi unii la alţii. Nici unul nu se mişcă. Aşteptăm.

- Uitaţi-vă-n microscop şi imaginaţi-vă ce desenez acum. Dacă mai aud vreo vorbă aveţi absenţă la stagiul ăsta.

Ne încolonăm în spatele microscopului prin care privim ca într-un bec la o lamă în care nu se vede nimic. Pe rând, fiecare câte 5 minute.

- După ce v-aţi lămurit desenaţi în caiete ce vedeţi acolo. Dacă nu vă e clar uitaţi-vă pe tablă la ce desenez eu!
Pe tablă din degetele sfrijite şi bucăţile de cretă colorată se naşte o lume de spirale buline, bulinuţe şi alte mâzgălituri care, probabil, în mintea babei, au un rost.
Noi ne uităm în becul microscopului şi tragem stângaci câte-o linie în caiete.
După o vreme baba şterge tabla să facă loc explicaţiilor care urmează însoţite de noi linii, altfel de spirale şi de buline. Unele pline, altele goale. Unele care intr-n altele. Altele care ies...
Dragoş a deschis la pagina pe care desenase pula mai devreme. Se uită atent în microscop pe urmă la tablă şi îşi împodobeşte harnic desenul.
Dintre toate încercările de prin caietele noastre singurul care seamană cu-n microscop e a lui.


[+/-] afişează/închide