15 zile

Idei despre cat de superficial e unul sau altul, despre cât de "minciuna" sunt eu iar imi vâjâie prin cap. Majoritatea prietenilor din garda veche s-au facut oameni serioşi numai eu mă ambiţionez într-o "tinereţe fără bani şi fără bătrâneţe".

- Băi Aristide ştiai ca anii de studenţie se iau în calcul la pensie?
- Să mori tu? Nu ştiam. Nu cred!
- Hehe, crezi nu crezi, aşa e. Dacă te ambiţionezi umpic vei ieşi la pensie direct de pe băncile facultăţii.
- Hehe.
- Da bă şi cu ocazia asta intri şi-n cartea recordurilor, iei o cârcă de bani.
- Cât?
- Nu ştiu exact, câteva sute de mii de euroi oricum.
- Dolari!
- !?
- Dolari mă că e americană invenţia -The Guinness Book.
- Ce facultate faci după asta?
- Nu mai fac mă niciuna m-apuc, în pula mea, să muncesc că mi s-a acrit de studenţie şi de sărăcie.
- Nu te văd muncitor. Hehe. Găseşti tu vreo mătuşă Tamara ceva.
- N-auzi mă că mă fac om serios? M-am săturat!
- Eu nu te cred, da mă rog, cum zici tu...
- Ce faci weekendu’ asta?
- N-am nimic în plan, un munte ceva?
- Ce zici vă băgaţi la un Moldoveanu?
- Stai să vorbesc cu Cătălina.

După 2 zile, vineri noaptea, octombrie 2006, baza masivului Făgăraş:

- Putem să mergem până la cabana Sâmbăta la frontale.
- E târziu coaie, care e schema dacă ajungem la 3 noaptea nu e nici o şmecherie. Mai bine dormim aici şi pornim mâine la prima oră, odihniţi şi pe lumină.
- Rămânem aici dacă voi vreţi aşa dar tu nu vezi cum arată pensiunea asta? E soto un bulion pe noapte dacă nu mai mult.
- Hai cu mine să-ntrebăm, vedem care-s scorurile. Dacă e nasol punem cortu' şi gata.

Pensiunea arată belea. 3 margarete. Ca peste tot şpaga îşi face treaba. Cu 200 de mii pentru femeia de servici(să trăiască), ne cazăm pe furiş. Somn de voie până a 2-a zi la 7 a.m.

- Luăm prosoapele să ne scoatem banii?
- Hehe, sunt noi nouţe, dacă le luăm ieşim pe plus da o băgăm pe amărâta aia la plată. A fost om cu noi nu se face!
- Hai bă nu fi fraier că am nişte perdele cfr pe post de proasoape...
- Hehe, du-te-n pula mea de distrus, lasă-le-n morţii lor de prosoape du-te pe la vreo-nmormântare sau pomană ceva dacă vrei prosoape fără sigla cfr.
- Eşti fraier, oricum nu mai treceam noi p-aici.

Munţii se ridică din pământ în faţa noastră, dintr-o dată. Făgăraşul are ceva dârz şi obraznic ca un bărbat ţapăn şi vulgar.
Urcăm, e o vreme de zile mari. Am fost destul de norocoşi anul ăsta cu vremea. Mi-amintesc că acu’ vreo 3 sau 4 ani în Apuseni ne-a plouat o săptămână-ntreagă d-ajunsesem să visez broaşte.
Lăsăm cabana Sâmbăta în urmă. Arată groaznic. E cam "puşcată" ca să folosesc cuvântu unui arădean când a venit vorba de cabană.
Pentru a ajunge pe creastă de la cabana Sâmbăta sunt 3 variante marcate una normală şi 2 pentru "turişti încercaţi". Ghici pe unde am luat-o?
Da. Ai ghicit. Nu e chiar floare la ureche dar nici vreun capăt de lume.
Am ajuns să iubesc marcajele şi traseele marcate după ultimile experienţe prin munţi. Făgăraşul e excepţional de bine marcat. Felicitări celor care au facut-o!
Odată ajunşi în creastă nu mai avem decât 5 vârfuri până la Viştea – Moldoveanu.
Planul e să înnoptăm la refugiul de la poalele vârfului Viştea Mare.

Noaptea în luna octombrie temperatura scade, de obicei, sub O grade pe creasta Făgăraşului. Sacu' meu de dormit e varză dar nu conteaza, avem o juma' de votka la noi. Dacă aveam 1 litru nu cred că-mi mai trebuia sac deloc.
Cum vremea e frumoasă şi cum nu suntem singurii virusaţi ne aşteptăm să găsim refugiu' plin. Dăm de zor din picioare poate apucăm un loc, maxim două.
Ajungem la refugiu pe la 5 p.m. Ne calificăm pentru locul 2. La refugiu mai este doar un arădean superbine echipat. De fapt e atât de bine echipat ca n-are nevoie de refugiu, şi-a montat o bijuterie de cort chiar pe marginea crestei.
Refugiul arată bine. A fost tencuit şi zugrăvit de curând. Dacă oligofrenii care cară până acolo diverse s-ar obosi să îşi ia ambalejele şi gunoiul înapoi ar fi perfect.
Ultimii veniţi sunt o gaşcă de liceeni. Au ajuns pe la 12 -1 noaptea. Am înţeles că au plecat pe întuneric dinspre Podragu. Ce vrei, trebuie să-şi vândă ş-ăştia cu televiziunile ştirile. Fără adolescenţi inconştienţi şi teribilişti de genu’ ăstora care să crape prin munţi ce-ar mai vinde?

A doua zi suntem în picioare odată cu prima geană de lumină. Pe Viştea mare un tată îşi învaţă feciorul de 5-6 ani numele vârfurilor din jur. Puştiul îi soarbe cuvintele, Făgăraşul i se oglindeşte şi îi arde în privire. Pielea mă furnică.

Vărful Moldoveanu se trezeşte cu noi în cârca lui. E un vârf prietenos care ţine cu Steaua. Flutură mândru agăţat de-o cruce steagul Stelei. Stăm la o vorbă cu el. Îl tachinez şi-l întreb cum se-nţelege cu vecinu lui ungur, Viştea Mare. Râde şi zice să-mi văd de treaba mea că ei sunt prieteni buni. Că-n iernile grele când noi ne ascundem după sobe, calorifere şi cojoace ei doi îşi alină urâtul şi îşi povestesc câte-o amintire cu daci, cu flori de colţ şi cu vulturi ca să mai uite de viscolul care le roade creştetele.

Îi promit ca trec în vara care vine să-l văd iar, îmi iau râmas bun şi cobor. Lângă refugiu se odihneşte un bătrân cu nepoată-sa alături.
Ne salutăm. Ne-ntrebă despre traseul prin care am venit, vrea să coboare p-acolo. Îi dăm toate lămuririle cum ne pricepem mai bine. Nepoata-sa face poze.

(....)

- Din creastă s-ar putea să nu vedeţi marcajul triunghi galben. Cel mai uşor e să număraţi a 2-a viroagă prin care se poate coborâ pe stânga.
- Mulţumesc. Voi pe unde vreţi să coborâţi?
- Pe triunghi roşu, chiar pe aici.
- Până-n Victoria?
- Nu, vom face la un moment dat dreapta pe un drum forestier spre mânăstirea Sâmbăta.
- Drum bun!
- Mulţumim la fel! (curiozitatea e mai puternică decât bunu simţ şi îl întreb). Iertaţi-mi curiozitatea, ce vârstă aveţi vă rog?
- Hehe, 75 de ani şi 15 zile.
- Mulţi înainte! (îi strâng mâna şi plec)