Probleme în paradisu' cu miros de ghiocei

31.12.2004

- Ai promis că pui bec în debara.
- Îl pun acum!
- Ia-l p-ăla din baie. Nu, ia-l p-ăla din bucătărie!
- Hai Cătălina, hotărăşte-te că întârzii şi azi am pacient!
- Ai pacient!? Pe cine?
- Un moş, nu ştiu cum îl cheamă.
- Ce îi faci?
- Trebuie protezat, azi îi curăţ canalele.
- E primul tău pacient, cum sună: "primul pacient". (râde) Ai mai făcut aşa ceva?

- Da, dar numai pe dinţi extraşi, e prima oară pe pacient.
- D-aia te-ai bărbierit, te-ai făcut băiat frumos? Ai grijă cum dai din mâinile alea, să nu-l omori pe săracu’ moş!

Nu mă bărbierisem pentru că aveam pacient, sau poate mă cunoaşte mai bine decât îmi convine mie sa accept? Îmi place că e atentă cu toate nimicurile astea.

Deşurubez becul din bucătărie, ştiu că o să uit să cumpăr alt bec aşa cum am uitat să cumpăr atunci când trebuia să-l iau pentru debara. În debara e beznă.

- Ahhh! ( durere ascuţită îmi fulgeră prin cap) Futu-ţi becu Lu’ Cristos! Cu cine te-a inventat!
- Ce ai păţit?

Nu îi răspund, sunt plin de draci şi de sânge. Mă duc să mă uit în oglindă, ea mă priveşte din spate, ridicată pe vârfuri, peste umăr. La rădăcina nasului am o crestătură orizontală, pe toată lăţimea rădăcinii nasului.

Înjurăturile îmi umflă gâtul şi se lovesc în valuri de dinţii încleştaţi. Tac. Dacă nu mi-ar fi cerut să schimb becul ăla nenorocit, n-aş mai avea acum pizda asta pe nas...

Ce vină are ea că sunt eu ciung? Mă spăl.

Imagini cu scene asemănătoare, eu copil în postura ei, tata în postura mea, înjurându-mă de Dumnezei, de mamă, de morţi, de soartă, de tot ce putea să asocieze cu mine în momentele alea, pentru ca după câteva ore să vină să mă împace părându-i, sincer, rău.

Da, am acelaşi temperament ca şi el, aceleaşi porniri, şi cel mai trist, aceleaşi înjurături. Mi-am promis de fiecare dată, fără excepţie, în timp ce mă înjura, eu, niciodată, să nu fac asta. N-am reuşit să-mi respect întotdeauna promisiunea, dar încerc şi mă urăsc când nu reuşesc.

- În ce te-ai tăiat?
- În căcatu' ăla de la pragu' de sus de la debara!
- În ce?
- În ăsta mă, fieru' ăsta care ţine uşile, când se închid, să nu trecă dincolo de prag. Când m-am ridicat pe scaun, nu l-am văzut şi am intrat direct cu nasu-n el.

Atmosfera caldă s-a risipit, sunt nervos, mă gândesc la ce-o să zică colegii de grupă, asistenta, dar mai ales pacientu’ când o să mă vadă cu tăietura asta pe nas. Şi aşa mă lupt cu complexu' că n-am moacă de doctor, fix asta mai îmi trebuia.

Termin de pus becu’.

- Mulţumesc! Să ştii că-mi pare rău că te-ai tăiat.
- N-ai pentru ce! Asta e, trece!
- Ia!.. Să văd!? (mă aplec, ea mă examineaza foarte serioasă) Hmm... În ce fel se vede!
- E clar!.. O să mor! (râde) Hai, că mă aşteptă moşu'! Te sărut! Papa!
- La ce oră vii?
- 4-5
- Papa
- Pa

[+/-] afişează/închide