- Salut! Ce mai faci? Hai să-ţi zic de Emil.
Este un prieten foarte vechi. Îl cunosc de când aveam 3 ani. Băiat bun, cam ciudat, dar nimeni nu este perfect, nu?
Aseară a venit la mine în vizită, cu prietena lui, o fată pe care nu am mai văzut-o până acum. Frumuşică foc, dar pe parcursul unei ore cât au stat la mine, am zis că înnebunesc!
La început totul a fost ok. După un timp nu îşi mai găsea portofelul. A început să mă acuze pe mine că i l-am furat! L-am găsit până la urmă, pe jos, lângă cuier. Şi-a cerut scuze, ca după 5 minute să-mi zică ca-i lipsesc bani din el şi ochelarii din geantă.
Îţi spun, pentru prima oară am rămas mut! Emil se uita la mine ca prostul în loc să zică ceva! S-a liniştit până la urmă (după ce a bodogănit ceva de frati-su ăla mic) dar a început o discuţie aberantă, cum că Emil nu trebuie sa mai umble cu din ăia care fumează şi iau droguri, după care se uita la mine cu subînţeles.
Dacă nu eram bine dispus, cred ca aş fi aruncat-o de la etaj, pe bune!
Şi ultima fază:
Înainte să plece, m-a rugat dacă poate să folosească wc-ul. I-am dat bineînţeles voie. După un timp, ţipă după Emil plângând, să se ducă acolo să-i arate nu ştiu ce.
Eu îi tot auzeam vorbind, dar nu prea mi-am dat seama despre ce este vorba. Până la urmă m-am dus după ei, să-i întreb care este problema. Când am deschis uşa, primul lucru care mi-a venit în faţă a fost un căcat mare, lângă wc, cu ceva roşu în el. Aia plângea ca nebuna ca are nu ştiu ce cancer la coloană, de aia s-a căcat sânge! Eu am început să simt cum începe să mi se urce sângele în encefal. La dracu, nebuna aia s-a căcat lângă wc-ul meu!
Emil încerca să o liniştească. A întrebat-o ce a mâncat acasă. Ea cică a ras aproape un borcan întreg cu dulceaţă de caise şi un sandwich cu salam. Poate este vreo caisa în el, îi zicea Emil. Ea că nu, că este sânge, că ştie ea.
Până la urmă i-am dat o pungă de plastic că a vrut să-l ia cu ea, să-l duca azi la spital. După care au plecat cu căcatul în geanta ăleia.
Doamne, aşa circ nu am mai avut demult în casă...
Textul original îi aparţine lui Nicholas_Alex. Citit de mine prima oară aici.
Este un prieten foarte vechi. Îl cunosc de când aveam 3 ani. Băiat bun, cam ciudat, dar nimeni nu este perfect, nu?
Aseară a venit la mine în vizită, cu prietena lui, o fată pe care nu am mai văzut-o până acum. Frumuşică foc, dar pe parcursul unei ore cât au stat la mine, am zis că înnebunesc!
La început totul a fost ok. După un timp nu îşi mai găsea portofelul. A început să mă acuze pe mine că i l-am furat! L-am găsit până la urmă, pe jos, lângă cuier. Şi-a cerut scuze, ca după 5 minute să-mi zică ca-i lipsesc bani din el şi ochelarii din geantă.
Îţi spun, pentru prima oară am rămas mut! Emil se uita la mine ca prostul în loc să zică ceva! S-a liniştit până la urmă (după ce a bodogănit ceva de frati-su ăla mic) dar a început o discuţie aberantă, cum că Emil nu trebuie sa mai umble cu din ăia care fumează şi iau droguri, după care se uita la mine cu subînţeles.
Dacă nu eram bine dispus, cred ca aş fi aruncat-o de la etaj, pe bune!
Şi ultima fază:
Înainte să plece, m-a rugat dacă poate să folosească wc-ul. I-am dat bineînţeles voie. După un timp, ţipă după Emil plângând, să se ducă acolo să-i arate nu ştiu ce.
Eu îi tot auzeam vorbind, dar nu prea mi-am dat seama despre ce este vorba. Până la urmă m-am dus după ei, să-i întreb care este problema. Când am deschis uşa, primul lucru care mi-a venit în faţă a fost un căcat mare, lângă wc, cu ceva roşu în el. Aia plângea ca nebuna ca are nu ştiu ce cancer la coloană, de aia s-a căcat sânge! Eu am început să simt cum începe să mi se urce sângele în encefal. La dracu, nebuna aia s-a căcat lângă wc-ul meu!
Emil încerca să o liniştească. A întrebat-o ce a mâncat acasă. Ea cică a ras aproape un borcan întreg cu dulceaţă de caise şi un sandwich cu salam. Poate este vreo caisa în el, îi zicea Emil. Ea că nu, că este sânge, că ştie ea.
Până la urmă i-am dat o pungă de plastic că a vrut să-l ia cu ea, să-l duca azi la spital. După care au plecat cu căcatul în geanta ăleia.
Doamne, aşa circ nu am mai avut demult în casă...
Textul original îi aparţine lui Nicholas_Alex. Citit de mine prima oară aici.
