Avantajele Implantului dentar

Implanturile dentare sunt , în esență,  o modalitate de a inlocui un dinte din radacina. Un stâlp de titan este montat pe osul maxilarului în locul în care a fost rădăcina dintelui original, astfel încât un dinte artificial poate fi fixat permanent pentru a-l inlocui si a oferi o dantura completa si puternica.
Alternative pentru implantul dentar diferă de la o coroană la o punte de legătură, alte alternative cunoscute pentru inlocuirea dintiilor cauzuti, în sensul că acestea nu afectează dinții existenti si ofera suport aditional maxilarului.
Dentistii recomanda aceasta alternative in detrimental altora mai ieftine, punand in evidenta numeroasele beneficii si avantage care vin odata cu alegerea unui implant.
Cateva exemple de avantage care vin odata cu alegerea acestei proceduri sunt:
·         Aspectul îmbunătățit: Implanturile dentare arata si se simt ca proprii dinti. Și, pentru că acestea sunt proiectate pentru a se fuziona cu osul, ele devin permanente si ofera un aspect placut si compact.
·         Imbunatatesc pronuntia: Cu proteze dentare provizorii, dinții pot aluneca în interiorul gurii provocand mormăieli sau cuvintele dezlegate si o pronuntie dificil de inteles. Implanturile dentare permit vorbirea clara si raspicata a cuvintelor, fara teama de a avea aceleasi aspect negativ oferit de proteze.
·         Confort imbunatatit: Pentru că ei devin parte din tine, implanturile elimina disconfortul cauzat de protezele dentare imobile si rigide.
·         Permit mestecarea usuara: Proteza  dentara, din cauza posibilitatii alunecarii, pot face mestecatul dificil si incomfortabil. Implanturile dentare funcționează odata cu proprii dinți, permițând mestecarea alimentelor preferate cu încredere și fără durere.
·         Imbunatatesc stima de sine: Implanturile dentare vă pot da înapoi zambetul  si ajuta sa va simtiti mai bine in legatura cu propria imagine.
·         Imbunatatirea sanatatii orale: Implanturile dentare nu necesită reducerea altor dinți, ca o punte de-a sprijinit intre acestia. Pentru că dinții din apropiere nu sunt modificati pentru a susține implantul, acestia sunt lăsati intacti ceea c educe la imbunătățirea pe termen lung a sanatatii orale. Implanturile individuale permit, de asemenea, un acces mai ușor între dinți.
·         Durabilitate: Implanturile sunt foarte durabile si pot dura mai mulți ani. Cu ingrijirea necesara, de multe implanturile pot dura toata viata purtatorului.
·         Comoditate. Implanturile dentare elimina sentimentul jenant care vin odata cu purtarea unei proteze si ofera mult mai mult comfort, pe o durata de timp semnficicativ imbunatatita fata de alternativele temporare.
·         Cost scazut: In comparative cu alte alternative provizorii si costisitoare, implanturile dentare se dovedesc a fi mai ieftine datorita perioadei prelungite pe care functioneaza.
·         Nedetestabile: Implanturile dentare sunt uşor de văzut pe tomografie computerizata  precum şi pe radiografiile simple, dar sunt aproape nedetectabile in viata de zi cu zi.
·         Success garantat: Rata succesului este incontestabil de impresionanta, unde in peste 90% din cazuri, pacientii nu intampina nici un fel de probleme post-operatorii.

In concluzie, implanurile dentare sunt o alternativa excelenta pentru imbunatatirea danturii iar beneficiile oferite depasec alte optiuni provizorii, costisitoare si incomfortabile.
Aceasta procedura este recomandata de stomatologi specializati care sunt increzatori ca aceasta este o solutie viabila pentru pacientii lor care pot duce o viata lipsita de griji, atat timp cat ofera un grad minim de ingrijire danturii lor.

Ce este implantul dentar?

Implantul dentar apartine de domeniul stomatologiei care se ocupa cu inlocuirea dintilor lipsa si cu sustinerea acestora prin proteze artificiale ancorate in osul maxilar.

implant dentar

Acest articol va defini procedura stomatologica pentru a creea o intelegere generala a practicii, cu scopul de a informa si analiza acest trend medical, foarte popular in cabinetele dentare din intreaga lume.

Implantul dentar este o optiune alternativa pentru proteze si corone dentare si implica montarea unei piese de titan in radacina dintelui lipsa ca punct de sprijin pentru dintele artificial implantat de dentist.

Pe scurt, unimplant dentar este o radacina artificiala care permite sustinerea si ancorarea unui noi dinte. Procedura se bazeaza pe un rezultat final care sa semene pe cat posibil cu un dinte natural, astfel incat integrarea dintelui sa fie integrata fara a atrage atentie.

Pentru multitudinea de oameni care sufera de pierderea dintilor din diferite motive, implantul dentar este o solutie permanenta si stabila. In ciuda costului mai ridicat pe care il prezinta operatia, pacientii considera aceasta investitie profitabila datorita faptului ca odata ancorat, un implant dentar poate rezista ani la rand datorita fundatiei puternice atat timp cat persoana in cauza mentine un nivel minim necesar de igiena orala.

Fenomenul implantarii dintiilor artificiali a fost descoperit in 1952 de catre chirugul ortopez suedez P I Brånemark care a definit osteointegrarea drept “o legătură structurală și funcțională directă între un os viu și suprafața de transport a implantului” .

Progresele tehnologice facute de atunci si pana in ziua de azi au dezvoltat acest process si au contribuit la imbunatatirea procedurii, prin simplificarea unei notiuni complexe.

In ultimii ani in mod special au iesit la suprafata un numar mare de informatii stiintifice care au permis dezvoltarea procedurii , a materialelor si a tehnicii folosite.

Mai nou, anumite implaturi folosesc diferite modele de fire pentru a îmbunătăți stabilitatea lor, in special cand vine vorba de osul moale.

Aproape toate moderne implanturile astăzi au o suprafață aspra mai degraba decat o suprafata prelucrata relative neteda. Rigizitatea creste odata cu suprafata ideala si disponibila pentru contactul implantului cu osul.

Unele suprafețe de implant sunt tratate cu substanțe bioactive , cum ar fi fluorura, pentru a îmbunătăți procesul osteointegrării .

Un singur sistem de implant foloseste gravură laser pentru a promova aderența țesuturilor dure și moi la marginea implantului care reiese din osul crestal . Este sugerat că acest lucru poate ajuta si imbunatatii rezistenta apicală si migrația țesuturilor peri - implant.

Doctorii dentisti trebuie să să fie conștienți de diferitele caracteristici de implant in ceea ce priveste design-ul pentru ca fiecare implant ar putea necesita diferite proceduri clinice si radiologice iar monitorizarea este necesara in special în ceea ce privește poziția de os în legătură cu " marginea " implantului.

Diferite modele și proceduri de implantare sunt în curs de introducere dar sunt în mod constant inbunatatite, astfel incat este foarte posibil ca implantologia sa continue să evolueze. Acesta veste este una buna pentru pacientii universali care se vor bucura de rezultate favorabile si de lunga durata.  

Dentist bun in Bucuresti

Cum gasim un dentist bun intr-o anumita localitate? Cum putem diferentia un dentist bun de unul mai putin bun?

– Un medic stomatolog nu este ieftin, cu atât mai puţin un medic dentist bun!
Nu intotdeauna insa, daca medicul dentist este scump inseamna ca este si bun. Un medicul dentist, cu adevarat bun, lucreaza cu materiale de cea mai buna calitate si cu cei mai buni tehnicieni.  Un medic dentist bun investeste in aparatura, in cursuri de perfectionare a sa si a echipei sale, aceste investitii se regasesc in preturile practicate de acesta. Un medic dentist bun respecta calitatea si nu face rabat de la aceasta.

- Un alt criteriu este acela al pacientilor, un medic dentist bun nu duce lipsa pacientilor. Acesta va avea, in permanenta, programari pe cel putin o saptamana in avans.
Insa “La pomul lăudat sa nu te duci cu sacul”, în cazul dentistilor buni asta înseamnă ca nu vor lasa balta programările pe care le au deja ca să se ocupe de problemele tale, de aceea e important sa îți faci programarea din timp.

– Un medic dentist bun va trata cu rabdare, fiecare pacient în parte, nu va lucra pe repede-inainte. Va explica planurile de tratament în amanunt, etapele acestora și costurile precum și variante ale planului de tratament, dandu-i asftel posibilitatea pacientului sa aleaga, în funcție de bugetul de care dispune un plan sau altul de tratament. Un medic stomatolog care își respecta profesia și pacienții va da acestora, la sfârșitul consultatiei, planul de tratament, în scris pentru ca pacientii sa il poată analiza, acasă, în liniște nu sa ii fie smuls acordul în conditiile de stres generate cabinetul stomatologic.

– Un dentist bun, care își respecta profesia și pacienții are o ţinuta ingrijită iar cabinetul este impecabil. 
Ţinuta ireproşabilă presupune: halat, pantalon și bonetă curate şi călcate. Poarta mănuși în timpul desfasurarii actului medical şi le schimba ori de câte ori este nevoie. 
Deasemenea acesta trebuie sa poarte ochelari și masca în funcţie de manopera ce urmeaza să fie efectuată. 
Dinții medicului dentist sunt cartea lui de vizită. Un medic dentist bun poate fi apreciat și prin respectul pe care şi-l acordă lui însuși.

- Un medic dentist bun va încerca sa pună în armonie dorintele pacienţilor, aşteptările acestora cu posibilităţile şi cu limitările medicale. 
Niciodata un stomatolog bun nu va critica un alt coleg medic în faţa pacienţilor si nici nu va fi interesat de „barfele” la adresa acestora.
Respectul faţa de colegi se reflectă aspura respectului faţă de profesie şi faţă de pacienţi.

Cum te poţi aştepta tu, pacientul, ca medicul dentist sa te respecte pe tine atâta timp cat nu se respecta pe sine, nu îşi respectă colegii implicit, profesia sa!?

- Un medic dentist bun este cel care îi inspiră încredere pacientului încă din ușă. Unui medic dentist bun i se citesc profesionalismul și compasiunea de la prima consultație.

Cei care caută un medic dentist bun vor să vadă aceste lucruri de la primul schimb de cuvinte.
Un dentist bun înseamnă servicii ireproșabile, prețuri rezonabile și, nu în ultimul rând, tehnologie modernă și o echipă eficientă.

1 + 1 = 3

- BUZZ!!! Bă tu crezi în Dumnezeu?
- Ce-ți veni!?
- Crezi sau nu crezi?
- Băi Tzăcăneală nu știu ce să-ți răspund.
- Ce-o fi așa greu, crezi sau nu crezi, simplu!
- Bine mă! Nu cred in Dumnezeu!
- !?
- heheh ”Cred în Ceva mult mai mare!” :P
- Du-te-n plm!
- Ce e cu tine? Deprimat?
- Nu, de ce?
- Vroiam sa-ți dau un banc primit pe mess.
- Și ce dacă nu-s deprimat nu-mi trimiți?
- Diferența între un psihopat si un nevropat, îl stii?
- Nu.
- Psihopatul crede ca 1 + 1 = 3, nevropatul știe că 1 + 1 = 2 dar asta îl enervează.
- Ce banc prost, mai bine nu mi-l spuneai.
- Nu l-aș fi tinut minte dacă n-aș fi văzut azi, pe capota unei mașini, scris, cu degetul în praf, de vreun copil: ”1+1=3”
- Poate ca nu a scris un copil, poate ca era un bătrân!
- Poate...
- Acum sunt deprimat :(
- Imi pare rău.
[...]
- Legat de ce mă întrebai mai devreme:

"...În faţa acestor tineri îmi rostesc acum testamentul. Dorinţa mea e sa fiu îngropat aici. Numai că nu ştiu cine are să se roage la căpătâiul meu. Tinerii din ziua de azi nu cred în Tine şi nici nu ştiu vreo rugăciune. Pentru că nimeni nu ştie şi nici nu va afla vreodată dacă exişti cu adevărat. Unii spun că exişti, alţii - că nu exişti. Eu vreau să cred că exişti, exişti în gândurile mele. Când înalţ rugi către ceruri, mă rog, de fapt, prin Tine, mie însumi, şi-n ceasul acela mi-e dat să gândesc aidoma Ţie, Ziditorului. Iată miezul credinţei. Dar ei, cei tineri, nu gândesc la acest lucru şi dispreţuiesc rugăciunile. Ce-şi vor putea ei spune lor înşile şi altora în marele ceas al morţii? Vrednici sunt de milă. Cum să-şi dea seama cât preţuiesc ca oameni, dacă nu-s în stare să-şi înalţe gândurile într-atât, încât să devină pentru o clipă Dumnezeu?..."

O zi mai lungă decât veacul - Ginghiz Aitmatov- editura Leda 2006 - trad: Ion Covaci şi Denisa Fejes

Ochiul Beiului

Sunt iar un nor purtat de vant. Cascade, lacuri şi ape curgătoare trec prin mine azi. Le ascult, mi-e sufletul strans de spaima ca poate azi e ziua din coşmaruri, ziua in care n-am să le mai înţeleg limba. Ziua în care am să le fiu străin.

Merg prin ani, prin stânci, prin flori de primavara, merg prin vise de copil. Cu fiecare pas, mai pierd un gand. Timpul aleargă in oglindă. Trec ore in susur de apa neagra, se amestecă zile în petale de flori al caror nume nu il cunosc.

Florile-s creioane colorate, vantul coloreaza nisipul si apele cu ele. Lângă Lacul Dracului adorm pe nisipul albastru. Privesc prin Ochiul Beiului spre lumi ce vor sa vină. Lumi promise de vănt. Un vânt care nu se tine de cuvânt.

E liniste iar.

Sunt aici, mereu am fost aici! Zâmbesc acum… M-am temut ca nu voi fi. Credeam ca apele Nerei nu vor putea spăla scrumul sau că, dacă o vor face, nu va mai rămâne nimic.

Daca te culci pe locul in care a ars focul nu o sa iti fie frig peste noapte. In locul in care dorm acum nu a ars nici un foc, nisipul e rece. Pietre, fluturi, ploaie cu soare şi poteci de munte ma invelesc.

Nu peste tot unde gasesti cenuşă inseamna ca a ars vreun foc.

Corola de minuni a lumii

- Știi că nu-i iubesc pe americani. Trebuie să recunosc însă că în anumite domenii își au meritul lor. Statistica de exemplu.

- Ce e cu statistica?

- Au dus-o departe. Prin anii '70 când era entuziasmu maxim. Ajunseseră pe lună și visau să o exploateze. S-au apucat să facă o serie de experimente.

- Ce fel de experimente?

- Mai multe, cel despre care îți povestesc acum constă într-un fel habitat izolat complet de exterior. Au luat câteva sute de oameni și i-au băgat în habitatul ăsta. Mai explicit, imaginează-ți un sat sub o cupolă de sticlă. Au intrat cu resurse predeterminate, urmând să le gestioneze, recicleze, etc, cât vor putea de bine. Scopul principal al experimentului era sa vadă cât timp vor rezista, cât timp se vor putea autosusține, fară nici un sprijin din exterior.

- Au luat oameni la întâmplare sau ...?

- Nu mă, i-au ales în funcție de abilități. De la medici, ingineri până la mecanici, agricultori, oameni în stare să satisfacă o paletă foarte largă de necesități.

- Și i-au lăsat de capu lor sau făceau ca la Big Brother?

- Exista interacțiune intre cei de afară, care le studiau evoulția, și cei din interior. Dar doar la nivel informațional. Nimic material, nici un capăt de ață.

- Înțeleg...

- Nu mă apuc să-ți descriu în amănunt ce și cum, din toată povestea asta pe mine m-a intrigat următorul fapt:

Printre informațiile pe care le primeau, cei din habitat, era și o revista cu rebusuri, cam cum sunt și astea de pe la noi.

Revista aparea pe tarabe în toata America la ora 7.00 am sa zicem și cei izolati o primeau pe e-mail tot la 7.00 am.

Pasionații de rebus din America trimiteau rezolvarea rebusurilor la redacție în speranța ca vor căștiga vreunul dintre premiile puse în joc.

O parte dintre cei izolati, pasionați de rebus la rândul lor, completau rebusurile respective și trimiteau, și ei, răspunsurile prin e-mail.

Procentele celor care au rezolvat corect rebusurile erau foarte asemanătoare.

- M-ai pierdut.

- Ce nu înțelegi?

- Ce procente?

- Dintre cei care erau izolati și au completat rebusurile 8%, sa zicem, le-au completat corect. La fel și restu lumii – cei din afara experimentului – tot 8%. Capisci?

- Aham, zi mai departe.

- Până aici toate bune, nimic spectaculos. Partea intrigantă acum urmează. Au inceput să decaleze timpii.

- Adică?

- Adică, celor din interiorul cupolei de sticlă, au început să le dea revista în urma restului lumii. Gradual. La început cu câteva ore apoi cu decalaje din ce în ce mai mari.

În tot timpul ăsta monitorizau procentele celor care rezolvau corect atât înăuntrul habitatului cât și înafara lui.

Au început să apară diferențe, la început mici pe urmă din ce în ce mai mari. Când rebusul a fost dat celor izolați la 2 săptămâni în urma celor din afară, procentul rezolvărilor corecte crescuse de la 8% undeva la 80%.

Iar ăsta e un fapt, o chestiune simplă, pur științifică. Concluziile le tragi tu.

- Hehe, ce vrei mă să zici?

- Eu nu zic nimic, ți-am povestit ceva. Ce înțelegi tu din ce ți-am spus, ce concluzii tragi e treaba ta.

- Tu ce crezi?

- O formă de conștiință comună, poate. O memorie colectivă, ceva care ne scapă simțurilor și înțelegrii noastre.

- Ești dus!

- Băi, prin manualul de fizica de clasa a Xa e o definitie a câmpului electromagnetic. Zice ceva de genu: ”Câmpul electromagnetic este o formă de existență a materiei imperceptibilă simțurilor noastre caracterizată prin ....”

Câte alte forme de existență a materiei imperceptibile simțurilor noastre n-or mai fi de care noi habar n-avem?

- Bă, uite ce te întreb eu: Cei din globul de sticlă aveau bani?

- Cum adică?

- Mergeau la muncă să facă bani să trăiască?

- Nu mergeau mă în sensu clasic. Aveau anumite sarcini precise pe care trebuiau să le îndeplinească.

- Era ca un fel de societate ideala sau cum erau organizați?

- Nu știu dacă ”ideală” e cuvântu potrivit, erau extrem de bine organizați dacă asta vrei să știi.

- Păi d-asta mă faza cu diferența între procente.

- Cum așa?

- Cei din afara experimentului, trăiesc în lumea reală, merg la muncă, se chinuie să trăiasca, au frustrări, frământari și printre astea își mai rup 10 minute în metrou sa completeze rebusu să mai uite de nevoi. Pe când cei din globu de sticlă n-aveau nici o grijă, totu merge ceas la ei. D-asta și diferența. La început erau la fel procentele că porneau de la un start comun, indivizii, din aceeași oala, societate. Pe măsură ce timpu a trecut cei din afara au rămas la fel pe când cei din interior s-au relaxat. Înțelegi?

- S-a dus pulii de suflet metafizica mea ...

- Hehe