- Ce faci dom'nle?
- Dau note: click
- Am păţit ceva naşpa aseara ....
- !?
- Am pierdut toţi banii din casă, am adus o curvă şi când a plecat aia mi i-a furat pe toţi şi eu nu m-am prins decât după ce a plecat.
- Câţi?
- Păi au fost 5, unu i l-am dat ei pentru prestaţie şi 4 au dispărut dar nu ştiu când a băgat aia mâna în dulap... oricum eram cam varză, că altfel nu o luam acasă. Să-mi bag fix pula! Că sunt un mare dobitoc.
- Ai apucat să-i dai lu’ Sile banii ăia?
- Nu, că m-ai sfătuit să-i ţin eu, să nu-i piardă. I-am pierdut eu bre!
- Să mă fut!
- Da mă, erau banii pentru Craciun şi pentru Anu Nou! Asta e fix prima de la şefu pe ultimele 2 luni, m-am bucurat degeaba.
- Te-a văzut, când ai plătit-o, dă unde ai scos banii?
- Da bă.
- Bă, să-mi bag pula!
- Asta e! am fost dobitoc şi gata.
- Mor dă ciudă mă!
- Ce pula mea vrei să mai fac acu!?
- Fute-m-aş în soarta ei!
- Eu m-am obişnuit o ţâră cu ideea.
- Era bună măcar?
- Da bă, mergea, am futut două ore la ea până mi-am dat drumu, îmi ieşise limba de-un cot...
- Bă a dracu curvă, s-a ginit unde aveai banii.
- Da băga-mi-aş şi n-am vazut-o, fir'ar a dracu!
- Da cum pula mea, n-ai platit-o la sfârşit?
- La început mă, că aşa e la curve.
- "Banii înainte ca la curve" Hehe, ai adormit înainte să iasă ea din casă?
- Nu!
- Cum pula mea a facut atunci!?
- Dar ne-am futut pe jos şi poate atunci ... a deschis cu picioru' uşa de la dulap.
- Înaltă?
- Nu
- Vrei să mergem diseară să o speriem putzin?
- Nu bre... Crezi ca o mai gasesc eu?
- Hehe, păi nu lucrează?
- Şi p-orma, dacă vine cu ţiganii peste mine? Dă-o dracu cu totu şi gata.
- Vine cu pula, n-are sânge că ştie că e vinovată.
- Păi ştie unde stau bre, acuma.
- Să ma fut!
- Dă-i dracu de bani, poate aşa mă învăţ şi eu minte.
- Păi tu ce faci mă acu, din ce trăieşti?
- Mai cer pe la servici bre, n-o fi foc, că acu’ de Crăciun oamenii sunt darnici.
- Aşa e, plătesc un nr. cu 5 milioane!
- Lasă bre, că acum cred că m-am învăţat minte ... sau, dacă o mai văd, îi zic să treacă pă la mine pentru una mica, mai am 4 la ea.
- Eşti dus!
- Tre’ să îmi caut o femeie de casă, că m-am săturat de vagabonţeală!
- Eu am încercat în mai multe rânduri să-ţi strecor ideea, nu-i musai s-o iubeşti, nu tre’ să fie EA, tre’ doar să-ţi dea un echilibru cât dă cât.
- Ar trebui să stea cu mine în casă că altfel eu o iau iar razna pă străzi.
- Păi nu-i greu frate să găseşti o căministă cuminţică din provicie!
- Mă mut eu la ea?
- Nu mai contează unde, la ea sau la tine, ideea de bază e să nu mai stai singur, partea proastă e că ţie ţi se ia destul de repede de oameni.
- Adică!?
- Tre’ să lucrezi la partea asta un pic, adică dacă nu simţi tu fioru’ pulii dai flit repede, nu ai răbdare.
- Păi dacă nu simt nici un fior...
- Prietene, s-ar putea să mori şi să nu gaseşti acea femeie, ia, în pula mea, una cu care să nu-ţi fie ruşine pă stradă şi impuneţi să stai lângă ea macar juma’ dă an pă urma mai vezi tu.
- Bine domn'le. Cum să fie?
- Să poţi să o ridici dă jos! Hehe.
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Elevation |
[+/-] |
Hei, rup! |
- Huh?
- Ce pula mea ai? De ce stai asha!? Zi ceva!
- Lasa-ma frate-n morţii mei!
Zeu' a avut parte de o educaţie deosebită până la 12 ani, vârstă la care a rămas orfan de mamă. Tatăl n-a putut purta grija odrasleleor, repectiv a Zeului şi-a lu’ fra-su fiind mai tot timpu’ prin străinătăţuri "detaşat cultural" sau cum le-o mai zice acum.
Prea crud să reziste tentaţiilor, a început cu romparchinul şi a trecut prin mai tot ce poţi găsi pe piaţa neagră a produselor farmaceutice. Banii trimişi de tată, deşi îndestulători în condiţii normale n-au putut ţine pasul cu noul său ritm de viaţă.
- Te las distrusule, ce sari aşa!? Trecusem să te iau la un heroes da văd ca nu ai chef...
- N-am nici chef, nici bani...
- Hai coaie că-ţi vine ţie chefu’ după ce ţi-o trag de 2-3 ori, hehe, şi dă bani n-ai nevoie, ce căcat îţi trebuie!? Ţigări îţi iau eu, dacă e.
- Nu merg bă, pleacă, tai-o-n pula mea odata, n-auzi că n-am chef de nimic?!
- Zeule tată, nuş’ ce lături ai băgat în tine în ultima vreme da’ să ştii că îţi spargi creierii rău. Hai c-am zburat, pa! Te-am pupat.
- Nu-mi cere bani că n-am.
- Du-te-n pula mea. Mori mă!
- Noroc coaie!
- Salut Take!
- Ce faci mă? Nu te mai vede omu' cu anii!
- Nimic deosebit, acelaşi rahat de zi cu zi, tu, cu ce te mai lauzi? Am auzit că te-au dat afară.
- Da, fute-m-aş în soarta lor!
- Ai furat p-acolo sau ce!? Hehe.
- N-am furat mă, adică am furat, da nu d-aia m-au dat afară... A căzut omu' care mă ţinea pă mine în braţe. Dă-i mă-n pula mea pă toţi! Dă unde vii, de la Zeu?
- Da. Te duci la el?
- Aham, hai ne mai auzim!
- Bine Take, vorbim. Noroc!
- Ce-a vrut mă fraieru’ ăla?
- Cine mă? Aristide?
- Aha, m-am întâlnit cu el pă scări. Zicea c-a fost aici.
- Să-l fut în gât, zicea ceva de heroes... Dă-l în pula mea, ai adus alea?
- Da.
- Dă-le-ncoa!
- Nu mai lua ca prostu’ câte 12 că iar borăşti şi e păcat de ele, ia 10 sau 8 şi, când simţi că te lasă, ia din nou.
- Fraiere, care eşti o să mori prost! Ce, pula mea, rost mai are să mai iau dacă nu iau d-ajuns să simt ceva!? Huh?
- Pă cine morţii mă-tii faci tu prost mă?
- Fără morţi!
- Bă muie, n-ai decât să le iei pă toate din partea mea, eu nu mai bag. Du-te-n pula mea!
- Te superi ca prostu’, data trecută am borât de la piţa nu dă la astea şi, oricum, le-am adunat pă urmă. Vreo 6 erau intregi. Hehe.
- Să te fut în ţeastă! Ai adunat pastile din borală!?
- Ce are!? Nu era tot a mea? După ce s-au uscat n-aveau nici pă dracu', doar că erau un pic mai galbene.
- S-o fut pă mă-ta aia moartă! (Take fuge la budă şi borăşte. Urlă din veceu:) De ce morţii mă-tii le-ai pus la loc în borcan!?
- Bă căcatule, dă ce’njuri dă mama şi cine, futu-ţi neamu' ăla dă moldoveni de căcat din care te tragi, te-a pus să iei din pastilele mele? Căcatule care eşti, furi de la mine!?
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Conversaţie cu Ţacă |
- Nu eşti, de ce? Crezi că eşti?
- Mă gândeam...
- Nu eşti ciudat deloc, eşti o persoana şarmantă, captezi atenţia oamenilor din jurul tău imediat.
- Haha, mersi, îmi spui asta doar aşa, ca să mă simt bine...
- Pff, toţi suntem ciudaţi dacă asta vroiai să auzi.
- Unii, apropiaţi chiar, îmi zic că sunt nebun.
- Hehe, cine nu e nebun în lumea asta?
- Nu mă, nu mă înţelege greşit.
- !?
- Iţi aminteşti naşu' ăla de pe tren? Când ne întorceam din Vama Veche astă vară?
- Parcă, vag, ce e cu el?
- Făcea p-al dracu’ să ne mute-n ultimu’ vagon, nu era mulţumit de banii care se strânseseră, vroia mai mult. Luca negociase cu el.
- Ahh da, îmi amintesc!
- Ehh, ştii ca eu i-am zis că nu mă mişc d-acolo şi că nu îi dau nici un leu?
- Partea asta n-o ştiu, tu erai în compartiment eu fumam pe hol, ştiu doar că ai făcut circ.
- Mă rog, a început să ţipe că mă dă jos la prima şi că va fi vai de curu’ meu, că voi plăti o amendă uriaşă şi alte căcaturi de genu’ ăsta.
- Hehe.
- Am stat tot timpu’ jos cât el se raţoia la mine. Când a terminat de făcut prima serie de spume i-am răspuns că de abia aştept să coborâm la prima. A rămas mut pentru câteva secunde, a început să facă spume iar. Tipu’ era mortal, râdeam tot timpu’.
- Bine mă, ştiu povestea, care e legătura cu faptu’ că eşti sau nu nebun?
- Ai răbdare. El o tot ţinea cu datu’ jos iar eu râdeam şi-i ziceam că va fi o aventură mişto şi că mor de nerăbdare să o trăiesc. Că viaţa mea de zi cu zi e îngrozitor de monotonă şi că faza asta e binevenită. Că 2 – 3 milioane, cât estimam eu că poate fi amenda, sunt un preţ mic pentru distracţia de care urma să am parte, că de când eram copil îmi doream să fac şi eu o reclamaţie la politie şi că acum mi se oferea posibilitatea.
- Hehe, da mă mi-amintesc, ce cretin eşti!
- Bou’ ăla ramasese mut din nou, "Ce reclamatie!?" iar spume, când a auzit că urma să îl reclam că a luat şpagă pe tren, a început să urle să mă ridic în picioare din moment ce nu am bilet. Am comvenit să mă ridic doar când ajungem în staţie sau dacă o persoană care are bilet îmi cere locu’. Maniacu’ a adus unu’ de pe hol cu bilet şi m-a ridicat. Bătrânu’ a fost criminal, s-a ridicat şi mi-a dat locu’ lui când a văzut că mă ridicase ăsta.
- Hahaha, ce Bătrânu’ avea bilet!?
- Bineînţeles că nu da’ gestu’ contează, eram iar aşezat şi naşu’ în picioare în faţa mea, vânăt deja de spume.
- Nu ştiu unde vrei să ajungi cu povestea asta pe care, oricum, în mare, o ştiam.
- Fii atent! Toata faza se termină cam aşa: Celălalt naş, ştii că umblă câte doi, care nu spusese o vorba doar stătuse în uşă tot timpu ăsta, îl bate pe primu’ pe umar şi-i zice pe un ton supercalm date fiind circumstanţele: "Hai mă să mergem, ce vrei să faci? N-ai ce să-i faci. Nu vezi cum râde? E nebun." S-au uitat ciudat, amândoi la mine câteva secunde şi au plecat fără sa-mi mai zica o vorbă.
- Hehe, nu ştiam ca aşa s-a terminat povestea aia, credeam că le-aţi m-ai dat bani.
- Ai înţeles mă ceva din tot ce-ţi zic eu aici sau...
- Ce pula mea vrei mă sa înţeleg? Că eşti nebun!?
- "Nu vezi cum rade? E nebun."
- !?
- Nu e primu’ om care îmi zice că am un râs sau, mă rog, în alte cazuri, gesturi de om nebun.
- Eşti nebun, du-te-n pula mea!
- :(
- Tu faci mişto de mine?
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Eleron |
- Auz' cică facem revu-n Vamă. Hmm.. cred că o să fie straniu.
- Ultima trăznaie a lu' Katika. Pai nu ştii că m-a invitat Gabi ăla cu zorzonele (de se dădea mare cu banii lui), mi-a dat chiar şi număru' lui de telefon.
- Faza tare e că Vama a fost full anu trecut, de Revelion, zic ăştia.
- Cică face un cort mare de armată, cu lumină la bec şi cu căldură.
- Hehe.
- Te-a sunat?
- Dormim în sacii de dormit ăia şmecheri ai noştri? Încălţaţi, îmbrăcaţi...? Beţi morţi?
- Hehe, vrei să stăm la cort?
- Cine să mă sune? Daaaa!
- Gabi ăla?
- Nu.
- Gata Ţăcăneală, aşa rămâne.
- Ne-am luat adio unul de la altul în septembrie când am fost ultima oară.
- Mergem cu cortu-n Vamă de Revelion!
- Eşti sigur? Cum zici tu.
- Păi Ţacă, în Bucureşti e naşpa, după cum ştii, la munte n-avem caşcaval dar dacă apare vreo altă oportunitate ne reorientăm.
- Cine mai merge?
- Deci până acum suntem: eu, Katika, tu, Puxi, Aze, aştept să văd ce zice sile_duru şi luca_dura. Poate chiar domnu' Bogadănel_duru. Că tot a venit vorba, ai numaru' sau ID-ul lu' Bogdănel?
- Nu îl am.
(..)
- Alo!
- Da?
- Sile, ai unde să faci Revelionu'?
- Nu.
- Mergi cu noi în Vamă? Cică anu' trecut a fost full.
- Şi unde pula mea stăm, în cort?
- Aham.
- Hai!
- O.k, rămâne stabilit.
- Numai de Revelion nu facusem frigu-n Vamă.
- Sile, să nu-ţi uiţi slipu!
- Am mai facut eu baie la pula goală-n decembrie, amorţeşte la fel de bine ca-n slip.
- 'mneata eşti tot timpu' amorţit.
- Hai sictir!
- Hehe.
- Bă, de ce mi-a tras Katika o palmă când aţi plecat?
- Ai băut toată băutura pe care ea a cumparat-o (zicând că nu mai ai nici un leu), inclusiv banii de taxi pe care îi avea şi pă urmă, crezând că noi am plecat, te-ai dus şi ţi-ai cumparat Tuborg...
- Bă, nu am zis ca nu am nici un leu, în seara aia nu am băut nimic ..., şi mi-am luat din banii de taxi...Nu contează, m-a enervat gestu'. Şi dacă are ceva cu mine să discute când sunt treaz, nu să se ia când sunt matol!
- Imposibil Sile. Tu nici când te trezeşti din somn nu eşti "treaz".
- ... pai da, sunt somnoros.
- Hehe, şi tremuru' mâinilor e de la visurile urâte de peste noapte, nu?
- E de la oboseală, Aristide eşti dus, lasă-mă-n pula mea-n pace!
- Hai ca te las sa tremuri liniştit, nu uita de slip! Pa!
- Mori!
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Implant dentar sau punte dentara? |
Atunci cand apar probleme ale dintilor care nu mai pot fi reparate, este necesara extractia dintelui afectat si ulterior implantul. In functie de experienta si specializare, medicul stomatolog va poate recomanda cea mai buna solutie. Un implantolog va recomanda cel mai adesea implant dentar datorita beneficiilor, comparativ mai avantajoase fata de puntea dentara. In functie de mai multe aspect (starea generala a sanatatii orale, starea tesutului osos, obiceiuri care afecteaza igiena orala, etc.) un stomatolog bun va informeaza, va explica avatajele si dezavantajele fiecarei proceduri, urmand sa luati o decizie. Implantul dentar: Un implant dentar presupune plasarea unei radacini artificiale (suruburi din titan sau zirconiu) in mandibula sau maxilar, pe care se va fixa un bont dentar . Pentru imbracarea dintelui se va folosi o coroana portelan sau coroana zirconiu si astfel , in locul in care va lipsea dintele, veti avea un alt dinte implantat, identic cu cel pierdut. Este recomandat sa apelati la un implant dentar imediat dupa extractie deoarece in timp, dintii vecini se deplaseaza si locul radacinii vechiului dinte se resoarbe, insa puteti merge oricand la medicul stomatolog pentru o investigatie si o solutie in cazul unuia sau a mai multor dinti lipsa. Daca a trecut mult timp de la extractie, exista o solutie dar trebuie sa discutati cu un dentist bun. In unele cazuri este necesar sa purtati un aparat dentar pentru indreptarea dintilor vecini (de aceea este recomandat ca implantul sa se realizeze imediat dupa extractie sau la cat mai putin timp distanta posibil). Implant dentar sau punte dentara? Atunci cand apar probleme ale dintilor care nu mai pot fi reparate, este necesara extractia dintelui afectat si ulterior implantul. In functie de experienta si specializare, medicul stomatolog va poate recomanda cea mai buna solutie. Un implantolog va recomanda cel mai adesea implant dentar datorita beneficiilor, comparativ mai avantajoase fata de puntea dentara. In functie de mai multe aspect (starea generala a sanatatii orale, starea tesutului osos, obiceiuri care afecteaza igiena orala, etc.) un stomatolog bun va informeaza, va explica avatajele si dezavantajele fiecarei proceduri, urmand sa luati o decizie. Implantul dentar: Un implant dentar presupune plasarea unei radacini artificiale (suruburi din titan sau zirconiu) in mandibula sau maxilar, pe care se va fixa un bont dentar . Pentru imbracarea dintelui se va folosi o coroana portelan sau coroana zirconiu si astfel , in locul in care va lipsea dintele, veti avea un alt dinte implantat, identic cu cel pierdut. Este recomandat sa apelati la un implant dentar imediat dupa extractie deoarece in timp, dintii vecini se deplaseaza si locul radacinii vechiului dinte se resoarbe, insa puteti merge oricand la medicul stomatolog pentru o investigatie si o solutie in cazul unuia sau a mai multor dinti lipsa. Daca a trecut mult timp de la extractie, exista o solutie dar trebuie sa discutati cu un dentist bun. In unele cazuri este necesar sa purtati un aparat dentar pentru indreptarea dintilor vecini (de aceea este recomandat ca implantul sa se realizeze imediat dupa extractie sau la cat mai putin timp distanta posibil). Implant dentar sau punte dentara? Atunci cand apar probleme ale dintilor care nu mai pot fi reparate, este necesara extractia dintelui afectat si ulterior implantul. In functie de experienta si specializare, medicul stomatolog va poate recomanda cea mai buna solutie. Un implantolog va recomanda cel mai adesea implant dentar datorita beneficiilor, comparativ mai avantajoase fata de puntea dentara. In functie de mai multe aspect (starea generala a sanatatii orale, starea tesutului osos, obiceiuri care afecteaza igiena orala, etc.) un stomatolog bun va informeaza, va explica avatajele si dezavantajele fiecarei proceduri, urmand sa luati o decizie. Implantul dentar: Un implant dentar presupune plasarea unei radacini artificiale (suruburi din titan sau zirconiu) in mandibula sau maxilar, pe care se va fixa un bont dentar . Pentru imbracarea dintelui se va folosi o coroana portelan sau coroana zirconiu si astfel , in locul in care va lipsea dintele, veti avea un alt dinte implantat, identic cu cel pierdut. Este recomandat sa apelati la un implant dentar imediat dupa extractie deoarece in timp, dintii vecini se deplaseaza si locul radacinii vechiului dinte se resoarbe, insa puteti merge oricand la medicul stomatolog pentru o investigatie si o solutie in cazul unuia sau a mai multor dinti lipsa. Daca a trecut mult timp de la extractie, exista o solutie dar trebuie sa discutati cu un dentist bun. In unele cazuri este necesar sa purtati un aparat dentar pentru indreptarea dintilor vecini (de aceea este recomandat ca implantul sa se realizeze imediat dupa extractie sau la cat mai putin timp distanta posibil). Direcţii viitoare de cercetare În proiectul actual s-a dezvoltat un implant dentar cu caracteristici geometrice şi de material ce îi permit sǎ se fixeze şi integreze în osul maxilar, demonstrând caracteristicile necesare pentru o bunǎ stabilitate iniţialǎ, o distribuţie eficientă a tensiunilor rezultate la masticaţie şi o proprietate bacteriostaticǎ localǎ. Ceea ce nu a fost realizat pe deplin în aceastǎ lucrare este biomimetismul unui dinte natural, datoritǎ spatiului disponibil limitat al modelului analizat conform ISO 14801:2008. Drept urmare, s-a realizat un model-concept al unui implant dentar, bazat pe aceleaşi principii ca şi cel precizat anterior, dar care prezintǎ o mişcare relativǎ faţǎ de zona unde a fost implantat. Diametrul acestui impalnt este de 5mm, dupǎ consideraţiile autorului acesta fiind diametrul minim necesar aplicǎrii curentului concept funcţional. Acesta este unul relativ simplu, şi este inspirat de funcţionalitatea arcurilor pneumatice – utilizarea siliconului ca substituent pentru ligamentul periodontal. Modelul implantului dentar prezentat se bazeazǎ pe cercetǎrile lui Arturo N Natali [Natali, 2003 (2)], conform cǎrora un ligament periodontal cu înǎlţimea de 0,239mm se poate comprima maximum 63% la o forţa de 1000KPa şi o acceleraţie de 0,0052 %/s, rezultând o deformare de 0,15mm a ligamentului. Modelul este prevǎzut cu un mecanism antirotaţional între corpul interior şi cel exterior al implantului şi un limitator de cursǎ. Grosimea minimǎ a stratului de silicon dintre componenta interioarǎ şi exterioarǎ a corpului implantului este de 0,2mm , cursa implantului depinzând de rata de compresibilitate a bio-siliconului (Figura1). 50 Se impun investigţii mai amǎnunţite pentru dimensionarea sistemului de implant dentar propus spre cercetare-dezvoltare.
[+/-] |
Bătrânu |
-Alo da! 43
-Salut!
-Salut Bătrâne, ce faci?
-Bine fraciuc, m-am angajat!
Bătrânu' îmi e prieten de când mă ştiu. A terminat construcţiile acum câţiva ani, a dat un masterat şi pă urmă a găsit un post de inginer la o firma de construcţii. A fost plecat prin Moldova un an cu şantieru’, timp în care i s-a ofilit pâna la uscăciune entuziasmu’ legat de inginerie. S-a hotărât să-şi schimbe destinul ingineresc. A început să-şi caute un job călduţ, bine plătit şi musai în capitală, adică acasă.
Astfel de joburi există, numai că trebuie să ştii s-ajungi la ele. După aproximativ un an de mers la nşpe mii de interviuri a înţeles, prietenul meu, că nu aşa se ajunge. Sistemul pilelor ş-al şpăgilor nu e aşa de simplu cum mi-am imaginat înainte ca Bătrânu' să-l încerce.
Ideal e să-l cunoşti şi să tratezi direct cu omu’ care face angajările în instituţia respectivă, altfel rişti să pierzi bani, timp şi informaţii.
De exemplu: Face Bătrânu nuşce cursuri de evaluator, dă examen şi-şi ia atestat, că ia promis cineva că-l angajează în echipa de evaluatori a unei bănci. Acel cineva, persoană intermediară între Bătrânu şi angajator. Se prezintă Bătrânu' la unul dintre oficiile băncii respective, i se spune că va trebui să stea două săptămâni de probă, să vadă cum se acomodează, dacă-i place, vrăjeli de genu' ăsta. Partea stranie e că în loc să-l bage-n echipa de evaluatori, cum era firesc, că doar d-asta se dusese acolo, l-au pus la un ghişeu, frontdesk i-au spus, că sună altfel.
Bătrânu' s-a conformat şi două săptămâni a frontdescuit gândindu-se că ăştia-s paşii pentru a intra în echipa de evaluatori, că trebuie să ştie care-i mersu’ într-o bancă înainte de a se apuca de evaluări. După ce au trecut cele două săptămâni a fost chemat în biroul unuia dintre şefi şi întrebat dacă-i place frontdescuiala la care Bătrânu' a răspuns, sincer, că nu-i place dar că a înţeles cu ce se mănâncă, că e pregătit şi că d-abia aşteptă să intre-n echipa de evaluatori. Din ce mi-a povestit Bătrânu' ulterior cică a rămas mască ăla când l-a auzit şi, după un moment de reculegere, tipu i-a explicat că banca lor n-are o astfel de echipă sau departament de evaluatori, n-a avut niciodată şi nici nu intenţionează să infiinţeze o asemenea echipă. Lucrează cu o firmă specializată-n evaluări atunci când au nevoie.
- Unde? Să nu-mi spui că iar eşti în probe că nu te cred!
- Nu fraciuc, sunt în minister, treabă serioasă!
- Bravo mă! Ce minister?
- Ministeru’ Construcţiilor şi al Pielii Pulii sau cum pizda mă-si îi spune acum.
- I-auzi, şi? Cum e?
- Bine, cum să fie!?
- Hai mă, nu fi câine, zi cât îţi dau, cât munceşti, ai birou’ tău, pizde mişto la servici? Varsă tot!
- Păi iau 7 milioane în mână şi bonuri de 2, da cică o să mai crească!
- E puţin!
- Ştiu mă! N-auzi că cică o să mai crească... Dacă nu, îmi bag pula, plec!
- Stai măcar o vreme, vezi cum merge. Femei mişto?
- Am câteva, două sunt chiar grave! Una ţâţoasă şi una nebună!
- Fă-i ceva telefonului că s-aude ca un cur!
- E de la tine, ăsta n-are nimic!
- Şi eu ce vrei să-i fac, să-mi dau cu el în cap?
- Hai închide, că te sun iar.
....
- Alo?
- Da mă, hai că se aude mai bine.
- Zi de ţâţoasa aia!
Râde.
– Ce să-ţi zic? E bună-n draci! Genu’ Tatianei.
- E proastă?
- Nu, nu cred, de ce?
- Ai zis că e genu’ Tatianei
- La fizic fraciuc! Eşti dus rău!
- Marş mă! Te-ai scos! Ce faci acolo? Adică care e treba ta, pentru ce eşti angajat?
- Nu ştiu!
Râd.
– Nu, pe bune acum, ce faci?
- Nu ştiu, să-nebunesc! Nu mi-a spus nimeni.
- Cum coaie, dacă vine cineva în inspecţie şi te-ntrebă ce faci acolo, tu ştii măcar ce ar trebui să faci?
- N-auzi mă că nu ştiu, secţia în care sunt se ocupă cu negocierea de credite externe pentru infrastructură, adică nimeni nu face nimic. Şi oricum aici inspecţia nu vine niciodată! (râde)
- Aaa, voi sunteţi paravanu’ pentru şmecherii care învărt banii din creditele externe?
- Cam aşa ceva.
- Şi ce faci acolo toată ziua? Cât lucrezi?
- Opt ore, de la 8 la 3, ce crezi că fac? Ard gazu’, calculator, vrăjeală, ce altceva?
- Ce faci acum?
- Nimic, de ce?
- Hai că trec pe la tine, iau ceva?
- Cum vrei...
- Într-o juma’ de oră.
- Te aştept.
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Sărut mâna! |
Deci azi îl îngroapă, mă deranjează faptu' că a insistat să merg. Mergeam oricum. De ce trebuia el să insiste? Are talentu', maxim, de a mă face să mă simt de căcat.
- Azi îl îngroapă pă naşu. Vezi şi tu, până-n prânz, să ajungi la biserică.
- La care?
- La aia din sat.
- Bine tată, o să vin. Tu pleci acum?
- Da, să vii că e păcat să nu vii. Te-a năşit şi ştii că i-ai fost drag!
- Vin mă, n-auzi că vin! De câte ori vrei să-ţi zic!? (...) Până la ce oră crezi c-o să ţină? În receptor se aude ton de ocupat, Doamne ce mă poate enerva cu stilu' ăsta de a termina o discuţie d-ampulea, aşa fără " papa", fără "salut" sau "la revedere". Mă trezesc vorbind de unu singur în receptor.
Ce fac!? Sunt cu faţa plină de spumă, gata să mă bărbieresc. Mă şterg. Azi port doliu.
- Ce faci mă finicule?
- Uite bine! M-a trimis tataia cu oile la păscut.
- De ce mă finicule? Nu le mai dă la cioban?
- Ba le dă, da' nu ştiu ce-a păţit ciobanu' că de ieri n-a mai venit.
- O fi fugit! râde, un râs sănătos, molipsitor. Şi te-a trimis pă tine, ai?
- Păi pă cine?
- Nu ţi-e frică, ţie, singur pă câmpurile astea p-aici. Dacă vine vreunu şi-ţi fură oile?
- 'ai bre naşule, matale râzi de mine, cin' să vină?
- Nu râd finicule, cum să râd. Are încredere în tine ăla bătrânu înseamnă. Te-ai făcut băiat mare acum. Câţi ani ai?
- Doişpe ani, merg pe treişpe!
- Mulţi înainte, finicule, mulţi înainte! Tac-tu ce face, e bine? Fina?
- Sunt bine toţi, mulţumesc! Cu munca.
Bucureştiul rămâne în urmă. Acum se circulă mai uşor, au lăţit şoseaua, nu zic, e bine da' mie mi-e dor de pomii care treceau repede pe lângă fereastra maşinii. Satele sunt din ce în ce mai sărace pe măsură ce mă îndepărtez de capitală.
- Nu şti finule, cum erau satele astea când eram eu tânăr!
- Cum erau?
- Erau vai de ele! Casele erau din chirpici, gardurile din cotoare de rază (floarea soarelui) şi oamenii...
- Ce e cu oamenii?
- Oamenii erau urâţi! Nu ca acum. Râd.
- Nu râde finule că aşa e cum îţi spun eu!
- Cum aşa?
- Oamenii erau urâţi. Păi de unde să fie frumoşi!? Da' odată cu satele s-au mai spălat şi ei... Femeile de prin satele astea strângeau şi se duceau cu lapte, cu brânză şi cu zarzavaturi din uşă-n uşă la boieri în Bucureşti să le vândă. Din când în când se mai nimerea cât-un boier mai milostiv şi le primea în casă. Râde cu subînţeles. Şi uite aşa s-au născut copii mai bălai, mai frumoşi, mai isprăviţi. S-a primenit sângele.
Aproape am ajuns, trec prin pădure înainte de a intra în sat, drumul e desfundat. Pădurile astea care înconjoară satul sunt tot ce-a mai rămas din Codrii Vlăsiei d-altădată. A nins, a dat soarele şi miroase a scoarţă de copac umed şi a noroi.
- Tu eşti finule? Stai că viu acu'! Nia! Ai dracu câini! Nia n-auzi! Aruncă cu un lemn după ei.
- Ce faci naşule? Bine te-am găsit!
- Bine ai venit, finule! Ai venit cu plocon! Pofteşte-n casă, p-aici finule, p-aici. Leano! Leano, m-auzi!? Vino fă-ncoa' c-a venit finicu, ia.
Respect. da asta e, respect. Nu... E mai mult decât atât, e identitate.
- Ştii finule că eu am vrut să te botez după tata!
- Păi nu m-ai botezat după el? Că eu aşa ştiu.
- Nu, că n-a vrut fina, mă-ta de, că nu i-a plăcut cum suna numele.
- De ce zici, că Adrian e numele pe care-l port după naşu ăl bătrân nu?
- Da şi nu, vezi tu, pă tata-l chema Androne.
- Aa...
- Uite, la sor-ta n-a mai zis nimic o cheamă ca pe fi-mea.
- Bine mă naşule, nu trebuie să pui la suflet că dacă voi avea vreun băiat o să-l botez după matale. Râde.
Biserica, a fost renovată de câţiva ani şi tabla cu care sunt acoperite turlele n-a apucat să se mătuiască, străluceşte. În curtea bisericii, pe crucea monument în amintirea soldaţilor care-au căzut în primu' sunt săpate nume.
Sunt nume din neamu' naşului şi din neamu' meu. Străbunica îmi povestea, Dumnezeu s-o odihnească, că ea aşa a apucat - oamenii din neamu' ăsta au fost naşii noştri mereu.
- Sărut mâna, naşule!
- Rămâi cu bine, finicule.
[+/-] afişează/închide
[+/-] |
Deficit bugetar |
Şase ţigani cu ţigăncile după ei, d-ăia cu pălării negre şi cu ten deschis, poartă ei un nume nu mi-l amintesc acum. Unul dintre ei se ţine cu mâinile de burtă şi se vaită, ceilalţi 5 s-au strâns toţi în faţa medicului. - 'aidi bre doctore, uite-te la el că moare, mâncaţi-aş ochişorii tei, că aşa a murit şi mă-sa Dumnezeu s-o ierte. Se controlase în buzunaru' de la halat, unde unu' dintre ţigani îi îndesase bani, la un moment dat, pe hol. "Ce cretini, ăştia n-or fi auzit şi ei că e cabinet particular şi că oricum trebuie să plătescă? " Se aud murmure, ceilalţi pacienţi, cu programare, care aşteptă în hol sunt nemulţumiţi. Scoate capul pe hol: Medicu' îl examinează, simptomele nu sunt concludente. "Ce pizda mă-si mai are şi ţiganu' ăsta?" Îi dă nişte calmante. Deschide uşa: - Unde să merg, în Bucureşti? Acum? Ţiganul bolnav se vaită tot mai tare, ceilalţi sunt toţi, grămadă, pe doctor. - Scapă doctore? Zi-ne, nu ne lăsa, că tu eşti bulibaşa'l nostru acu!
- Mai terminaţi dracu cu gălăgia asta că nu pot să lucrez! Gino, tu n-auzi ce-ţi zic eu?
- Domn' doctor, domnii vor să vă vadă de urgenţă, eu le-am zis că sunteţi ocupat dar dânşii insistă!
- Să trăieşti doctore, ajuta-ne că moare Voicu pupa-ţi-aş tălpili matale!
- Domnilor aici nu e cameră de urgenţă, atât timp cât am un pacient înăuntru nu vă pot primi.
- Doctore nu pleca, numa' uită-te niţel la el, să nu moară doctore!
- Aveţi răbdare şi nu mai faceţi zgomot, aici sunt oameni bolnavi! Dacă n-a murit el până acum nu moare nici dacă mai aşteaptă zece minute, aşezaţi-l acolo, pe scaun, şi aşteptaţi să termin cu persoana di-năuntru.
- Bine doctore, stăm acilea da să te uiţi şi la el, trăiască familia şi tot neamu' matale de doftori, că îl doare rău săracu'.
Medicul intră înapoi în cabinet.
- Mă iertaţi doamnă, da e mult mai bine. Continuaţi tratamentu' de până acum, în plus aplicaţi local unguentul ăsta, pe care vi-l scriu acum.
- Şi cu alifia cealată nu mai dau?
- Nu, daţi cu asta, la fel spălaţi zona înainte, fără să frecaţi, lăsaţi să se usuce şi pe urmă aplicaţi un strat subţire.
În buzunar simţea că sunt mai multe hârtii. "Câţi bani or fi dat ţiganii?"
- Tot aşa seara înainte să mă culc?
- Da, în fiecare seară, înainte de culcare. Poftiţi reţeta. Treceţi săptămâna viitoare să vedem cum evoluează.
- Da, mulţumesc domnu' doctor. La revedere!
- La revedere! Nu uitaţi să-i spuneţi Ginei să vă facă programare!
- Nu uit, nu! La revedere! "Nu mai pleacă asta o dată?" A plecat. Scoate banii din buzunar, zece milioane. "Mă ai dracu ţigani!"
- Gina! Invită-l pe domnu' care a venit acum!
- E o urgenţă!
Murmurele încetează. După cât de amabil se poartă Gina acum e clar că a fost şi ea sensibilizată.
Ţiganii dau să intre toţi odată cu bolnavu'.
- Nu se poate să intraţi aici! Doar pacientul.
- Gata doamnă săru'mânuşiţele matale, aşteptăm. Elisabeto du-te fă şi cumpără o sticlă d-aia mare dă Coca Cola dă la colţ, dă la şop fă, că crapă pipota-n mine de sete!
- Ia fă două!
- Trebuie să faci analize şi o ecografie, neapărat!
- Păi unde să fac doctore? (geme) Că fac!
- Uite, îţi dau o trimitere la Bucureşti, la Fundeni, la un coleg d-al meu.
- Doctore, stai aşa să-l chem pă văru-miu, că el ştie c-a mai fost.
- Sulane! Ia vino bă-ncoace că mă trimite la Bucureşti, la Fudeneni, auzi!
Întră toţi în cabinet, pe lângă Gina, care se face mai mult că-i opreşte.
- Haoleoo! Ce-are doctore? E rău?
Ţiganii vorbesc toţi odată acum.
- O să scape, doctore?
- Mă-sa săraca a murit dă fiere! După ce a luat-o durerili, în două săptămâni s-a prăpădit.
- Nu-l lăsa doctore să moară că e şi el tânăr, oi avea şi matale copii, trăiţi-ar copliaşii!
- Unde să mergem noi în Bucureşti? Pă cine cunoaştem noi acolo?
- N-auzi că vă dau trimitere la un coleg d-al meu. Vă duceţi la el în Bucureşti, la Fundeni, să-i facă analize.
- Doctore de ce nu-l ţi la matale, la spital, să-şi facă analizili aci?
- Nu se poate. Ăsta nu e spital, e cabinet. Poftim trimiterea, o să vă ajute, îi spuneţi că veniţi din partea mea şi o să se poarte foarte frumos cu voi, o să vedeţi!
- Doctore, haidi cu noi, te plătim!
Unu dintre ţigani scoate un teanc gros de hârtii de câte un milon şi i-l îndeasă-n buzunar.
- Altfel o să vorbească lumea cu noi dacă mergi matale! Eşti om mare şi cu putere-ntre oameni!
Altul îi mai îndeasă câteva hârtii străine în buzunar.
Ţiganu bolnav începe să se vaite tare.
- M-a luat iar durerea aia mare, au mamă mor! Mor fir-aş al dracu cu ziua-n care m-am născut!
- Voicule, stai bă mânca-ţi-aş mustăcioara ta, că merge doctoru' cu noi şi te face bine bă, o să vezi tu. Hai doctore cu noi, nu ne lăsa că, dacă-l scapi, te-ngrop în bani! Să moară copiii mei! Te-ngrop în bani să-nebunesc dă viu dacă nu!
Se pune problema modalităţii de deplasare. Ţiganu' căruia i se spunea Sulanu sună pe unu din poliţie, pe care-l cunoştea, şi începe să îl roage p-ăla să-i facă rost de un elicopter că plăteşte cât face numai să scape varu-su cu viaţă. Ăla că i-ar face da' bate prea tare la ochi, mai ales acu', cu schimbările astea, nu e bine. Doctoru' ascultă cu gura căscată, parcă sunt scene din alt film. Din când în când îşi pipăie buzunaru'.
Pacienţii sunt reprogramaţi. A intervenit ceva urgent şi doctoru' trebuie să plece la Bucureşti.
4 maşini, mercedes toate, cea mai veche din 2003. Pe drum medicu' află că ţiganii numai ce s-au întors în ţară. Sunt din neamu lu' Ciucurel din Săltoaca. Au fost plecaţi în Anglia 8 ani. Din 42 s-au întors 34 cu tot cu copiii care s-au născut p-acolo, 4 sunt în puşcărie restu' au crăpat.
Au prăduit tot ce se putea p-acolo, că englezu e prost, el stă şi bagă banii-n softuri de protecţie şi de securitate bancară în timp ce şatra lu Ciucurel leagă bancomatele cu lanţuri şi le smulge din zid, cu maşinile. La primele două au stricat o grămadă de bani, că pe câmp, unde le duceau să le taie cu autogenu', ei n-au ştiut de la început cum stă treaba şi au ars banii, da' până la urmă au prins dichisu'. Şi multe altele.
- Doctore tu eşti bulibaşa-al nostru acuma! Numai să-l faci pă Voicu bine.
- Fă dreapta aici, uite, ăla e spitalu' Fundeni.
Colegu' medicului nu era, tocmai ieşise din gardă şi plecase. A trebuit să i se dea telefon şi nu ştiu ce i-a zis da' a venit în maxim o juma' de oră şi stă tocmai în capu' celălalt al oraşului.
Între timp ţiganu' bolnav a fost internat, ţiganii sunt atenţi cu asistentele şi n-au prin teancurile alea, ale lor, hârtii mai mici d-un milion. Se face curăţenie în rezervă, se spală chiar şi geamurile, şi veceurile.
Ce zi! Vin şi asistentele de pe celelalte ture, sunate de colegele lor, că e mult de treabă!
Când a ajuns colegu', înainte să apuce să-l examineze pe ţigan, Sulanu i-a dat două teancuri groase, în total o sută de milioane, numai să scape Voicu'.
Trec câteva ore. O parte din analize au ieşit deja, medicii sunt amândoi în cabinetu' colegului, se uită peste ele.
- Mă, ţiganu ăsta al tău n-are nici pe dracu'. Nu i-a ieşit nimic, pancreasu mi s-a părut un pic mărit da' nu e.
- Ziceau ceva de mă-sa, cum că ar fi murit de la o boală de stomac sau aşa ceva.
Râd amândoi.
- Al dracu ţigan! Îi e frică să n-o mierlescă şi el la fel! Ce învârt ăştia mă, de aruncă aşa cu banii?
- Am înţeles că au jefuit prin Anglia.
- Aaa, ăştia-s ăia de zicea Năstase despre ei?
- Care mă? (râde) Ce zicea?
- Nu ştii mă, cu deficitu' bugetar, că a fost acoperit în anii trecuţi din banii aduşi de românii care au muncit p-afară!
Râd de se strică.
- Ce facem cu ei?
- Păi acu' dacă i-ai adus pă mâna lu' tata, avem grijă de ei, ce să facem!? P-ăsta îl ţin vreo două săptămâni să vedem, să fim siguri că nu-s probleme! Poate o lună. Facem investigaţii.
- Cât ţi-au dat?
- O sută, ţie?
- Vreo patruzeci acasă şi pă drum încoace mi-au mai dat d-ăştia străini, o mie.
- Nu e rău.
- Nu e rău deloc! Pentru o zi de vineri.
Râd iar.
- Hai că eu plec, te las. Vezi, prescrie-i nişte ceaiuri d-alea de la Mioara. S-a apucat să vândă produse naturiste străine. Nu prea-i merge treaba.
- Placebo pă pâine!? Placebo pă pâine atunci pentru tot neamu lu' Ciucurel!
- Te-am pupat!
- Şi eu. Salutări acasă!
Pleacă. Pe hol ţiganii iar vorbesc toţi odată.
- Scapă doctore? Zi că scapă, pupa-ţi-aş guriţa matale!
- Nu ştiu, trebuie să rămână aici să i se mai facă nişte analize. Cred că are şanse totuşi!
Medicul se îndepărtează. Din spate se aude din nou, cu voce înmiată:
[+/-] afişează/închide